2010 – ANUL CUNOAŞTERII ŞI URMĂRII SFINŢILOR – AUGUST

”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!” (1 Tes.4,2)

A 71-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminică! (Lc.12-13-14; Lc.1,39-56; M.7,24-29) 

Motto-ul lunii: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul meu!” (Lc.23,46)

Intenţia comună de rugăciune: ne rugăm ca să cunoască cât mai mulţi marea iubire a Tatălui Ceresc!

Sarcina noastră concretă va fi: să încercăm să-L bucurăm în fiecare zi pe Tatăl Ceresc cu o faptă bună concretă!!!

 

Învăţătură de la Spiritul Sfânt în august 2010

Dragii mei! Luna aceasta vreau să vă vorbesc despre Providenţa lui Dumnezeu.

 Dumnezeu se îngrijeşte de lumea materială, vegetală, animală, de oameni, de naţiuni şi de întregul univers, ca cel mai bun Tată. Dumnezeu nu doar a creat lumea, ci o susţine şi o conduce. Providenţa Tatălui face ca totul să se întoarcă spre gloria Sa şi spre binele vostru. Dumnezeu îi poate folosi şi pe cei mici pentru realizarea Planului Său. Gândiţi-vă la profeţi, la Maria, la Iosif şi la apostoli. Nimic nu se întâmplă în lume fără voia sau permisiunea lui Dumnezeu. El permite răul pentru că şi din acesta poate face ceva bun. Gândiţi-vă la Iosif egipteanul, la robia evreilor, la lepădarea apostolului Petru, la necredinţa apostolului Toma şi la prigonirea creştinilor. Tatăl v-a transmis prin profetul Isaia că: ‘mama poate să-şi uite copilul, dar eu nu vă voi uita niciodată‘.

Vă rog să nu credeţi în destinul orb, în viitorul care nu se poate schimba, dar nici că Dumnezeu nu se ocupă de lume.

Trebuie să ştiţi că Dumnezeu i-a creat pe toţi oamenii pentru mântuire. Pentru fiecare om creat, locul în Rai este pregătit. Dacă veţi colabora la modul serios cu Tatăl cu siguranţă veţi ajunge în fericirea veşnică. Dacă nu luaţi în serios cererile Tatălui, vă aşteaptă Purgatorul. Dacă şi în ultima clipă a vieţii voastre vă veţi opune îmbrăţişării Tatălui, El vă va respecta libertatea şi vă va permite Iadul.

Feriţi-vă de extreme în vieţile voastre! Unii îi încredinţează totul lui Dumnezeu! Alţii vor să facă totul singuri! Încrederea voastră în Providenţa lui Dumnezeu este corectă dacă în fiecare zi vă rugaţi de parcă totul ar depinde de Dumnezeu şi între timp lucraţi de parcă totul ar depinde de voi. Aceasta voi o formulaţi spunând: ajută-te mai întâi pe tine şi Dumnezeu te va ajuta!

Să nu-i invidiaţi pe păcătoşii din lume, pentru că fericirea lor este doar aparentă. În realitate omul fără Dumnezeu nu are pace! Cei drepţi sunt fericiţi şi în timpul suferinţelor, pentru că viaţa lor merge spre viaţa veşnică. Dacă vreţi să vă convingeţi de acestea citiţi Psalmul 37 despre soarta omului drept şi a păcătosului. Providenţa Divină vă lasă să păcătuiţi pentru că aţi fost creaţi să fiţi liberi! Puteţi decide cu răspundere între bine şi rău! Dumnezeu aşteaptă cu răbdare până când veţi înţelege că binele are urmări bune, iar răul are urmări rele. Dumnezeu vă va judeca pe baza deciziilor voastre bune sau rele! Prin pocăinţă puteţi anula pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu!

Vă rog să nu vă încredeţi în trecătoarea avere pământească, în succesele lumeşti, în plăcerile păcătoase. Nu vă încredeţi necondiţionat nici în propria persoană, nici în oameni. Gândiţi-vă că sunteţi expuşi greşelilor, iar oamenii uneori vă sunt alături, alteori vă sunt împotrivă. Încredeţi-vă în primul rând în Dumnezeu, după acea în oamenii care trăiesc cu Dumnezeu şi s-au dovedit demni de încrederea voastră.

Căile lui Dumnezeu deseori sunt de neînţeles. Pe Dumnezeu l-aţi putea înţelege doar dacă aţi fi Dumnezeu! În multe cazuri lucrările lui Dumnezeu nu trebuie să le înţelegeţi, ci să le trăiţi!

De ce vă permite Dumnezeu suferinţa? Suferinţa aparţine vieţii voastre pământeşti şi urmării lui Isus. Dumnezeu vă purifică prin suferinţă, aşa cum furtuna curăţă copacii de crengile uscate. Dacă veţi trăi bolile trupeşti abandonându-vă lui Dumnezeu, sufletul vostru va deveni sănătos. Prin suferinţă puteţi ispăşi pentru: voi înşivă, familiile voastre, întreaga omenire. Prin suferinţă vedeţi clar ce este în realitate în inimile voastre şi ale semenilor voştri. Prin cruci Dumnezeu vă căleşte, vă întăreşte. Obişnuiţi să spuneţi că palmierul creşte sub povară! Cel care pe Pământ îşi trăieşte purgatoriul cu răbdare şi linişte, dincolo sigur nu-l va mai avea.

Ce să faceţi în situaţiile grele şi de neînţeles ale vieţii? Să fiţi răbdători în suferinţă! Acceptaţi Voia Sfântă a lui Dumnezeu! Învăţaţi să vă abandonaţi lui Dumnezeu cu spiritul unui copil! Pe marea agitată a vieţii voastre cereţi ajutorul lui Dumnezeu! Trecând peste abisuri priviţi numai la Isus! Să credeţi că toate se întorc spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu! Dumnezeu nu vă dă niciodată cruce mai mare decât cea pe care o puteţi duce! În situaţiile grele ale vieţii învăţaţi să priviţi la ajutorul lui Dumnezeu şi nu doar la cruce. Trebuie să ştiţi că Dumnezeu este cu voi în toate suferinţele, este în voi şi vă mângâie. Ţineţi minte: în lume există o singură nenorocire: păcatul fără căinţă şi nu suferinţa! Nu uitaţi niciodată că în spatele Providenţei lui Dumnezeu se găseşte Bunătatea Lui, Iubirea Lui şi intenţia Lui mântuitoare! Observaţi aceasta în toate situaţiile vieţii voastre. Vă binecuvântez cu spiritul abandonării copilăreşti lui Dumnezeu!”

Tema de casă pentru luna august:

„RUGĂCIUNE NOASTRĂ ZILNICĂ SĂ FIE: TATĂ CERESC, OFER TRECUTUL MEU ÎNDURĂRII TALE, PREZENTUL MEU IUBIRII TALE ŞI VIITORUL MEU PROVIDENŢEI TALE!!!

 

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs. şi a Évei B. M.)

Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723

SORA EUGENIA ELISABETTA RAVASIO (1907-1990)

Sora Eugenia a fost unul dintre cei mai mari profeţi ai secolului XX, vestitor al reînnoirii Bisericii. Ea a fost lumină pe care Tatăl Ceresc a dăruit-o omenirii întregi. S-a născut în San Gervasio d’Adda (actualmente Capriate San Gervasio), o localitate în regiunea Bergamo, pe 4 sept.1907, într-o familie simplă de agricultori. La patru ani copila încă nu vorbea şi nu umbla. Bunicul Piero, un om foarte credincios, a hotărât să facă un pelerinaj la sanctuarul Sfintei Fecioare din Varese ca să se roage pentru vindecarea nepoatei sale. La ora când bunicul a ajuns în sanctuar, acasă fetiţa s-a ridicat şi s-a îmbrăcat cu ajutorul „unei minunat de frumoase Doamne”. După care a mers la părinţii ei. Ei au acceptat cele întâmplate ca pe o minune şi i-au mulţumit cutremuraţi, dar cu mare bucurie Sfintei Fecioare. La puţin timp după vindecare părinţii au dus copila cu ei în acelaşi loc să dea mulţumire, iar ea văzând statuia Mariei a exclamat: „Această Doamnă m-a îmbrăcat acasă!” După terminarea şcolii generale până la vârsta de 20 de ani Eugenia a lucrat într-o ţesătorie. După acea a intrat într-un ordin călugăresc misionar francez, în Congregaţia Maicii Sfinte a Apostolilor. În 1932 (la 25 de ani) a avut parte de un har extraordinar, Tatăl Ceresc i-a apărut de mai multe ori şi i-a dat mesaje! Episcopul locului Alexandre Caillot după zece ani de examinare meticuloasă (1933-1943) a ajuns la următoarea concluzie legat de persoana călugăriţei şi de conţinutul mesajelor: „Pe baza cunoştinţelor mele şi a conştiinţei mele, conştient fiind pe deplin de răspunderea ce o am în faţa Bisericii, declar: aceste fapte le putem explica logic şi mulţumitor numai ca influenţă supranaturală, dumnezeiască!”

Sora Eugenia a întâlnit multe greutăţi în mănăstire. În ciuda dezamăgirilor s-a întărit în convingerea că fiecare trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu despre sine! La 28 de ani, între 1935-1947, au ales-o ca Maică Generală a congregaţiei. Iniţiativele şi propunerile ei au avut ca rezultat schimbări profunde în întregul ordin. A inovat şi a revitalizat viaţa călugăriţelor. În aceşti 12 ani a fondat peste 70 de centre – cu spitale, şcoli, biserici, în diferite părţi ale Africii, Ásiei şi Europei. Sora Eugenia a fost prima care a descoperit medicamentul leprei! Între 1939 şi 1941 a proiectat şi a fondat „Oraşul leproşilor” pe Coasta de Fildeş. În prima jumătate a vieţii ei (40 de ani) a reprezentat aproape total singură cauza operei de iubire a Tatălui Ceresc. Dacă prima parte a vieţii ei a umblat în „lumină”, în a doua parte a întâlnit opoziţie, refuz, calomnii, „întuneric sufletesc”. În 1980 împreună cu patru călugăriţe au fondat ordinul „Unitate în Cristos spre Tatăl”, care în 1988 a fost acceptată de Biserică! În 1989 s-a publicat în trei limbi, cu acceptul Bisericii, cartea conţinând mesajul Tatălui Ceresc cu titlul: „Tatăl Ceresc vorbeşte copiilor săi iubiţi”! SORA Eugenia s-a întors acasă la Tatăl Ceresc pe 10 aug. 1990. Pe parcursul a zece ani surorile împreună cu Maica Eugenia şi cu „învăţătorul lor” au putut merge la „şcoala Tatălui Ceresc”. Acum misiunea lor este să propovăduiască cu ajutorul mesajelor Iubirea Nemărginită a Tatălui Ceresc. Călugăriţele au experimentat vindecările trupeşti şi sufleteşti, convertirile, pe care Tatăl Ceresc le dăruieşte din abundenţă prin mijlocirea sorei Eugenia. Pe ea au văzut-o strălucind în lumină cerească. Le-a dat de înţeles că-L bucură pe Tatăl Ceresc când citesc, trăiesc şi răspândesc mesajele Lui. Carisma sorei Eugenia constă în a realiza unitatea, ca întreaga omenire „să formeze o singură familie al cărei Cap este Tatăl Ceresc!!!”. Fapt care atrage atenţia este că Tatăl Ceresc a dictat mesajele în 1932 în limba latină, limbă total necunoscută sorei Eugenia. Sora Eugenia a pimit de la Tatăl Ceresc personal sarcina de a duce oamenilor mesajul Iubirii Sale. Tatăl Ceresc a promis foarte multe haruri celor care Îl cunosc tot mai mult, Îl iubesc si-I răspândesc mesajul.

Mărturia episcopului locului Alexandre Caillot despre sora Eugenia. Prima certitudine apărută în timpul cercetării a fost conduita morală fermă a Maicii Eugenia. Sora Eugenia a practicat eroic virtuţile: ascultarea, smerenia, răbdarea, simplitatea. Îşi împlinea sarcinile cu mare iubire pentru ordinul ei şi pentru Biserică. Cu toate că nu a terminat şcoala, a avut o inteligenţă peste medie. Instrucţiunile le dădea clar, precis şi foarte concret. Cunoştea personal cele 1400 de fete ale sale, capacităţile şi virtuţile lor. A avut o viaţă echilibrată. În timpul cercetării au căzut ipotezele legate de influenţabilitatea sa. Scopul misiunii sorei Eugenia: să-L facă cunoscut tuturor pe Tatăl Ceresc şi cinstirea Lui să o răspândească într-un cerc cât mai larg.

Cine este Tatăl Ceresc oglindit prin mesaje? „Oceanul Iubirii! Tată darnic şi bun! El îşi reprimeşte cu bucurie copiii convertiţi! El a făcut totul din iubire pentru creaturile sale. Îl dor: lipsa noastră de recunoştinţă, lipsa noastră de iubire, păcatele noastre. Putem vorbi cu El la fel cum am vorbi cu cel mai bun Tată! Îl încântă să fie cu fiii oamenilor. El ne vrea sfinţi. Pedepseşte din iubire şi numai în cazul în care am refuzat toate atenţionările Lui”.

Ce cere Tatăl Ceresc? „Preoţii să vorbească despre El! Să facă exerciţii spirituale cu teme legate de El. Să conversăm cu El zilnic jumătate de oră! Să consacrăm cel puţin o zi pe an pentru cinstirea Lui, ziua de 7 august sau prima duminică din august. Să ne străduim să trăim în prezenţa Lui, să-L bucurăm în fiecare zi. Vrea să-şi aşeze tronul părintesc în inimile curate. Să formăm o singură mare familie pe Pământ, fiind copiii iubiţi ai unui Tată iubitor. El ne iubeşte în ciuda păcatelor noastre, căci suntem creaturile Lui! Îi recompensează pe cei care-L cunosc, Îl iubesc, Îl cinstesc şi îi conduc pe alţii la acestea. Afirmaţia Tatălui Ceresc: dacă acum 2000 de ani aş fi fost cinstit, aşa cum am cerut multor copii ai mei, deja în lume nu ar mai exista păgânism, idolatrie, necredinţă, indiferenţă, păcat şi ar fi venit deja Lumea Nouă, adevărata fericire pe Pământ!”

De când cunoaştem mesajele primite de sora Eugenia, am consacrat Tatălui Ceresc fiecare primă duminică din fiecare lună şi medităm despre El! Am hotărât că vom vorbi oriunde e posibil despre nemărginita Iubire a Tatălui Ceresc, spunând: „Nu te teme! Dumnezeu te iubeşte!”

 

Privire în viitor – luna septembrie 2010:

Intenţia comună de rugăciune: ne vom ruga ca persoanele aparţinând ierarhiei şi cele aparţinând carismei să se accepte reciproc, să se preţuiască şi să se iubească reciproc!

Sarcina noastră concretă va fi: examinaţi toate mesajele şi păstraţi ce este bun!!!