2010 – ANUL CUNOAŞTERII ŞI URMĂRII SFINŢILOR – FEBRUARIE
”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!” (1 Tes.4,2)
A 65-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminică şi din zilele de sărbătoare! (Lc.2,22-40; Lc.5,1-11; Lc.6, 17-26; Lc.4,1-13; Lc.9,28-36) 
Motto-ul lunii: „Căiţi-vă pentru păcatele voastre şi credeţi în evanghelie!
Intenţia comună de rugăciune: ne rugăn ca toţi să avem a spiritualitate sinceră de pocăinţă!
Sarcina noastră concretă va fi: să citim şi să răspândim primul volum al cărţii Evei B. Madarász: ’Secretul Bucuriei Mele’!!!
Învăţătură de la Spiritul Sfânt în februarie 2010
            „Dragii mei! În viitorul apropiat vă puteţi aştepta la ’Marele Avertisment’! Atunci veţi da socoteală în prezenţa Noastră Dumnezeiască de viaţa voastră de până acum, atât de bine cât şi de rău.
Acum sunteţi în timpul de har al preavertismentului. În aceste ultime timpuri prin haruri aducem la suprafaţă în voi binele şi răul care este în sufletele voastre. Ceea ce iese la suprafaţă veţi vedea şi voi şi cei din jurul vostru. Vrem ca’în timpul de har al preavertismentului’, să mulţumiţi pentru binele din voi, iar pentru păcate să vă căiţi.
Cine nu se schimbă în aceste ultime timpuri? Aceia care nu sunt sinceri cu ei înşişi, care şi în ciuda multelor lor păcate se cred inocenţi. Aceia în care nu este smerenie, conştiinţa păcatului şi pocăinţă sinceră! Fără căinţă nu există iertare. Au pocăinţă falsă persoanele care îşi mărturisesc păcatele, dar nu se stăduiesc  să le abandoneze. Aceştia sunt ca vulpea din poveste care a furat găina! E drept că spunea: ’îmi pare rău’, dar nu a lăsat găina, ci a mâncat-o. Pocăinţă adevărată este în cei care îşi mărturisesc păcatele şi făcând un efort serios le părăsesc începând o nouă viaţă. Gândiţi-vă la Sfânta Margareta de Cortona! Nu se schimbă acei ispăşitori care într-una văd şi discută numai păcatul din alţii şi nu-l văd în propria persoană. Nu pornesc pe calea schimbării nici cei care datorită orgoliului lor nu acceptă atenţionarea. Unii nu ascultă nici de imboldurile sau interdicţiile interioare primite de la Noi nici de sfaturile conducătorilor lor spirituali. Nu se schimbă nici  acei îngâmfaţi care în ciuda multelor lor păcate cred  că sunt pe culmea vieţii spirituale! Te rog caută în tine motivul pentru care nu există o schimbare pozitivă în viaţa ta!
Vă spun dinainte că oamenii care rămân în păcat vor trece printr-o purificare foarte dureroasă la ’Marele Avertisment’. Vor fi unii care în purificarea arzătoare vor muri văzându-se pe sine.
Cine sunt cei care pornesc pe calea schimbării în acest ’timp de har’? Acei ispăşitori care învaţă sinceritatea, care îşi înfruntă cu smerenie păcatele; care sunt conştienţi de păcatele lor şi au o pocăinţă sinceră; care acceptă cu recunoştinţă atenţionările interioare şi exterioare; care învaţă să asculte de Dumnezeu; care pornesc pe calea sfinţeniei… Aceşti ispăşitori vor trăi ’Marele Avertisment’ cu o purificare mai mică şi într-o mare fericire!
Care este sarcina voastră acum? Căiţi-vă sincer pentru toate păcatele pe care le-aţi făcut cu: gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea. Căiţi-vă sincer pentru minciunile şi autoînşelările voastre, pentru orgoliul, nesupunerea şi lipsa voastră de iubire. Rugaţi zilnic Sfânta Treime să vă dăruiască o viaţă plină de virtuţi.
Care cuvinte ale lui Isus se împlinesc în prezent? ’Vor fi doi într-un pat, pe câmp, la moară, pe stradă… unul va fi ridicat, iar celălalt va fi lăsat’,     în funcţie de schimbarea bună din vieţile lor. Aţi ajuns la separare! Vă puteţi aştepta oricând la răsplata sau pedeapsa dumnezeiască! Pregătiţi-vă pentru  luptă, tensiune, duşmănie… şi în familie şi în comunitate. Vă invităm să vegheaţi, adică să fiţi întotdeauna pregătiţi.
Ca încheiere vă mai spun ce anume vă face capabili să primiţi harurile ultimelor timpuri. Luaţi în serios rugăciunea de preamărire, recunoştinţă, pocăinţă, de arătare a iubirii şi de cerere! Încercaţi să postiţi, să vă împărtăşiţi, să iubiţi, să suferiţi,… astfel ca trăirea bună a acestora să se vadă în veţile voastre. Să avansaţi în bine astfel ca la  ’Marele Avertisment’ să puteţi sta fericiţi în faţa Noastră, a Sfinţilor şi a Îngerilor!
Vă binecuvântez cu spiritualitatea pocăinţei sincere!”

Tema de casă pentru luna februarie:
„SĂ EXERSĂM ÎN FIECARE ZI RUGĂCIUNEA LIBERĂ, CARE SĂ CONŢINĂ: PREAMĂRIRE, RECUNOŞTINŢĂ, POCĂINŢĂ, MANIFESTAREA IUBIRII ŞI CERERE!

Privire în viitor – luna martie 2010:
Intenţia comună de rugăciune va fi: ne rugăm ca să descoperim şi să împlinim fericiţi Voia lui Dumnezeu!
Sarcina noastră concretă va fi: vom citi şi vom răspândi al doilea volum al cărţii Evei B. Madarász: ’Secretul Bucuriei Mele’!!!

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs. şi a Évei B. M.)
Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro
e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723

 

VIAŢA SFINTEI MARGARETA DE CORTONA

S-a născut în 1247 în Italia-Superioară, regiunea Umbria în satul Laviano. Şi-a trăit tinereţea în apropiere de Cortona unde şi-a petrecut şi anii de pocăinţă. De aceea numele ei a devenit Margareta de Cortona.
De mic copil era mândră că era mult mai frumoasă decât alţii. Mama ei, care vedea mândria exagerată a fetiţei ei, a atenţionat-o deseori asupra urmărilor rele ale acesteia. La vârsta de şapte ani când i-a murit mama, tatălui nu i-a rămas mult timp pentru fată. Nici pe mama ei vitregă nu o interesa modul de viaţă al Margaretei aşa că putea face ce dorea.
La cicisprezece ani a părăsit casa natală şi a devenit concubina unui om bogat din zonă. A ajuns dominată de păcatul curviei şi împreună cu partenerul ei s-au despărţit de Dumnezeu. A trăit în păcat nouă ani! În 1273 iubitul ei a pornit la un drum mai lung, de pe care s-a întors doar fidelul său câine. Câinele a condus-o pe Margareta în pădurea din apropiere. L-a găsit într-o groapă pe iubitul ei ucis, al cărui trup începuse să se descompună. Margareta s-a cutremurat văzând cadavrul. Fără să vrea şi-a amintit de sufletul păcătosului ucis, care în lipsa sacramentului căinţei, a ajuns probabil fără să se căiască în faţa judecăţii lui Dumnezeu. Á înţeles că şi ea este răspunzătoare în faţa lui Dumnezeu pentru păcatele iubitului ei. Totodată sufletul ei era împovărat şi de greşita ei viaţă.
Atunci a spus în faţa lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, de acum eu nu mai vreau să păcătuiesc!!!” În sufletul Margaretei s-a prăbuşit o lume păcătoasă şi a început o nouă viaţă.
În acea clipă critică a vieţii Ea a auzit vocea lui Cristos, care a invitat-o la ispăşire pentru păcatele comise! Franciscanii i-au arătat calea cea strâmtă. A ajuns la porţile mănăstirii din Celle epuizată şi a cerut îmbrăcăminte de ispăşire. Cum nu aveau încredere în statornicia femeii în vârstă de 26 de ani, a putut îmbrăca haina ispăşirii a ordinului terţiar franciscan, numai în 1276. Aşa cum cereau obiceiurile de atunci şi-a mărturisit şi public păcatele şi a ispăşit pentru acestea.
Cum frumuseţea a dus-o pe calea vieţii păcătoase a început cu o dură statornicie lupta împotriva frumuseţii ei: şi-a tuns părul, şi-a uns faţa cu funingine, se îmbrăca foarte simplu, slujea cu cea mai mare iubire bolnavii şi bătrânii. Spunea trupului ei: „Până acum tu m-ai învins, de acum cu ajutorul lui Dumnezeu te înving eu pe tine!!!”
Când a mers acasă, tatăl ei era dispus să o ierte, dar mama vitregă a exclus-o din casa părintească.
Atunci Satan a vrut să o convingă să se întoarcă la precedenta ei viaţă! A auzit întrebările celui Rău care îi dădeau nesiguranţă: „Oare Dumnezeu ţi-a iertat cu adevărat păcatele? Află că Dumnezeu nu îţi iartă niciodată păcatele, degeaba-L rogi neîncetat!” Aparent totul i se împotrivea. Era calomniată şi conducătorul ei spiritual şi-a pierdut încrederea în ea. Simţea de parcă şi Dumnezeu ar fi părăsit-o!
În întunericul ei spiritual a auzit cuvintele lui Cristos: „Voi fi cu tine şi totuşi nu voi fi cu tine! Te îmbrac în harul Meu, dar vei simţi de parcă l-ai fi dezbrăcat. Chiar dacă rămât deplin la tine nu Mă vei putea recunoaşte!”
Margareta a auzit de la Isus la începutul convertirii ei: „Acum încă nu te numesc fata Mea, pentru că eşti fata păcatului!” Când s-a împărtăşit a auzit vocea lui Isus: „Fata Mea! Iubita Mea fată!” Ea spunea:„Cuvântul lui Isus este pentru mine um ocean de bucurie în toate încercările”.
În ciuda atacurilor diavoleşti şi omeneşti Margareta a rezistat eroic în hotărârea ei bună. În aceasta consta adevărata ei măreţie! Nu doar a făcut promisiuni lui Dumnezeu, ci a şi rămas fidelă. A făcut spovadă generală! Frumoasele ei bijuterii şi haine le-a împărţit săracilor. S-a rugat şi a postit mult. Îi cerea cu fervoare lui Dumnezeu iertarea păcatelor ei. A suportat fără murmur comentariile oamenilor! Sfânta Împărtăşanie, în care Isus o îmbrăţişa şi pe ea la Inima lui Îndurătoare, era cea mai mare mângâiere pentru ea. Isus i-a iertat multe pentru că L-a iubit din inimă!
Cu ocazia unei viziuni Isus i-a spus: „Acum, în ochii oamenilor eşti fata întunericului, dar după moartea ta vor recunoaşte ruşinaţi cine ai fost cu adevărat!”
A murit la vârsta de 50 de ani pe 22 februarie 1274!
Papa Benedict al XII-lea a declarat-o sfânta în sărbătoarea de Rusalii a anului 1728. Ea este cea care încurajează din Cer bărbaţii şi femeile care se convertesc, care îşi plâng păcatele. Şi în zilele noastre sunt mulţi păcătoşi! Întrebarea este: oare câţi o urmăm în căinţa sinceră?
Sfânta Margareta de Cortona, roagă-te pentru noi, ca să te putem urma cu smerenie în adevărata pocăinţă!

(Pr. Csilik János)