2010 – ANUL CUNOAŞTERII ŞI URMĂRII SFINŢILOR – IULIE

”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!” (1 Tes.4,2)

A 70-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminică! (Lc.10,1-42; 11, 1-13) 

Motto-ul lunii: „Nu te ruşina să-l mărturiseşti pe Domnul nostru!” (2. Tim.1,8)

Intenţia comună de rugăciune: ispăşim pentru acele persoane cărora le este ruşine să-şi mărturisească credinţa!

Sarcina noastră concretă va fi: indiferent cu cine vorbim vom spune conştient măcar o dată: „Dumnezeu să te binecuvânteze!!!”

Învăţătură de la Spiritul Sfânt în iulie 2010

„Dragii mei! Luna aceasta vreau să vă vorbesc despre mărturie.

 Mărturia este susţinerea deschisă, curajoasă a convingerii voastre, chiar şi cu preţul vieţii. Voi oamenii  sunteţi capabili de aceasta cu ajutorul nostru. Vă rog să mărturisiţi despre: Adevărurile Sfintei Scripturi, învăţăturile Bisericii, relaţia voastră cu Cei din Cer. Trebuie să ştiţi că e cel mai greu să vă mărturisiţi credinţa celor cu care trăiţi şi munciţi împreună zi de zi. Aveţi grijă ca vorbele voastre să nu fie diabolice, nici doar lumeşti, ci să fie supranaturale.

            Comunitate spirituală se formează numai dacă aveţi curajul să depuneţi mărturie despre experienţele voastre sufleteşti. Nu doar preoţii şi călugării sunt invitaţi la o viaţă de mărturisire, ci toţi oamenii care sunt botezaţi şi miruiţi! Dacă veţi înlătura teama de oameni din sufletele voastre, veţi fi capabili de aceasta.

            Încercaţi ca oriunde aţi merge să depuneţi mărturie în primul rând cu: viaţa voastră exemplară, vorbirea pozitivă, suferinţa răbdătoare şi cu moartea acceptată din mâna lui Dumnezeu. Dacă sufletul vă este preaplin de prezenţa Noastră plină de iubire, atunci nu veţi putea să tăceţi când vine timpul mărturiei.

            Dacă Îmi cereţi zilnic darul Înţelepciunii, Eu vă voi dezvălui când trebuie să vorbiţi, când trebuie să tăceţi şi cui şi cât să spuneţi. Când depuneţi mărturie este foarte important ca întâi să-l întrebaţi şi să-l ascultaţi până la capăt pe aproapele vostru. Să vorbiţi doar după ce aţi văzut de ce are el nevoie, fiind atenţi la capacitatea lui de asimilare. Aşa cum farmacistul nu dă dintr-o dată toate medicamentele din farmacie unui bolnav, nici voi să nu vreţi să spuneţi totul dintr-o dată.

            Nu aveţi voie să tăceţi când în prezenţa voastră sunt batjocoriţi: Dumnezeu, Maria, sfinţii, preoţii voştri, religia sau convingerea voastră,... Nu aveţi voie să tăceţi nici atunci când, în prezenţa voastră, oamenii îi vorbesc pe alţii de rău, îi calomniază, spun bancuri sau cântă cântece de prost gust.

            Dacă în familie nu sunt ascultate atenţionările voastre blânde, vorbiţi-I mai mult lui Dumnezeu despre familia voastră decât familiei despre Dumnezeu. Aveţi grijă ca în mărturie să respectaţi libertatea şi convingerea semenilor voştri. Să nu-i forţaţi nici atunci când daţi mai departe binele. Sarcina voastră este să spuneţi Adevărul şi nu să-l impuneţi oamenilor.

            Vă invităm să depuneţi mărturie, pentru că aceasta are urmări. Veţi fi fericiţi dacă prin mărturia voastră se convertesc multe persoane şi pornesc pe calea iubirii, a schimbării, a fericirii. Trebuie să vă aşteptaţi că vor fi şi oameni care vă vor asculta miraţi, dar nu vor deveni nici mai buni, nici mai răi. Trebuie să fiţi pregătiţi şi pentru posibilitatea ca, datorită mărturiei voastre, se vor întoarce împotriva voastră şi vă vor batjocori. În acele momente gândiţi-vă la Isus, care pentru viaţa sa trăită în bunătate a fost răstignit. Gândiţi-vă la apostoli, care pentru propovăduirea evangheliei lui Isus au suportat: bătaia cu bâte şi pietre, temniţa, chiar şi martiriul. Gândiţi-vă la primii creştini, care datorită credinţei în Isus au fost excluşi şi prigoniţi. Isus vă spune:’fericiţi sunteţi, dacă pentru mine sunteţi prigoniţi, calomniaţi şi ucişi! Voi să nu vă temeţi de cel care vă ucide trecătorul trup, ci de cel care vrea să vă ducă veşnicul suflet în Iad. Niciodată să nu uitaţi că pe cel care Mă mărturiseşte cu curaj în faţa oamenilor, şi Eu îl voi mărturisi în faţa Tatălui Meu Ceresc. Pe cel care cu laşitate se leapădă de Mine în faţa oamenilor, şi Éu îl voi renega în faţa Tatălui Meu Ceresc’.

            Vă spun că nu este un adevărat creştin acela care se teme să trăiască, să sufere sau la nevoie moară pentru Cristos, pentru Adevăr, pentru convingerea sa,... Să credeţi că Cerul este al acelora care sunt gata să aducă jertfe pentru Dumnezeu, pentru propriul suflet şi pentru alte suflete. Vă rog să ispăşiţi pentru cei care din teamă, lene sau comoditate nu se angajează la o viaţă creştină de mărturisitor. Ispăşiţi şi pentru aceia care prin fumat, munca în exces, viaţa păcătoasă,... depun mărturie despre faptul că încă nu aparţin lui Cristos. Voi să fiţi printre cei puţini care prin curăţie, fidelitate, iubire, viaţă în virtuţi vă angajaţi la martiriul alb şi dacă Dumnezeu o cere şi la martiriul roşu!

Vă binecuvântez cu spiritualitatea mărturiei curajoase pentru Isus!”

 

Tema de casă pentru luna iulie:

„AVEŢI GRIJĂ CA VORBIREA VOASTRĂ SĂ NU FIE  DIABOLICĂ, NICI LUMEASCĂ, CI SUPRANATURALĂ!!!

 

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs. şi a Évei B. M.)

Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723

 

 

 

 

SERVUL LUI DUMNEZEU Dr. BOGDÁNFFY SZILÁRD EPISCOP MARTIR (1911-1953)

Când şi unde va avea loc beatificarea Episcopului Martir Szilárd?  Această celebrare extraordinară va avea loc pe 30 octombrie la Bazilica Romano Catolică din Oradea. Pe 27 martie 2010 papa Benedict al XVI-lea a aprobat documentul care confirmă martiriul episcopului de Oradea Bogdánffy Szilárd care a fost uns episcop în secret. În perioada 4-6 mai 2010 episcopul de Oradea Böcskei László a mulţumit la Roma personal papei Benedict al XVI-lea pentru aprobarea beatificării. Sfântul Părinte a subliniat că în persoana episcopului Bogdánffy dieceza de Oradea şi întreaga Biserică a primit un excelent model şi mijlocitor. Pentru beatificare vine la Oradea arhiepiscopul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, care primeşte încredinţare pentru citirea şi prezentarea decretului. La liturghia de beatificare, ca urmare a cererii episcopului de Oradea, celebrantul principal va fi cardinalul Erdő Péter.

Servul lui Dumnezeu Dr. Bogdánffy Szilárd s-a născut pe 21 februarie 1911 în localitatea Crna Bara – din comuna Feketetó (Iugoslavia), judeţul Torontál. A dat bacalaureatul la Gimnaziul Piarist din Timişoara, după care s-a înscris la Institutul Teologic din Oradea. Guvernatorul apostolic Mayer Antal l-a trimis la Budapesta la Universitatea de Ştiinţe Catolice Pázmány Péter. A fost hirotonit pe 29 iunie 1934 de episcopul de Satu Mare – Oradea Fiedler István, în biserica Sfânta Tereza de Lisieux din Ioşia (Oradea), nou construită, în aceaşi zi cu sfinţirea bisericii. Ca profesor de teologie la gimnaziu a fost un pedagog respectat, iubit şi apreciat în şcolile Orădene atât de limbă maghiară cât şi în cele de limbă română. În 1947 Servul lui Dumnezeu Dr. Scheffler János, episcop de Satu Mare, guvernator apostolic de Oradea la mutat în Satu Mare ca să-l ajute în conducerea Bisericii. A fost uns episcop în secret pe 14 februarie 1949 la Bucureşti de nunţiul Gerard Patrik O’Hara. În acelaşi an pe 5 aprilie a fost arestat şi deţinut în diferite puşcării din ţară. A murit ca martir pe 2 octombrie 1953 în puşcăria din Aiud. Procesul de beatificare la nivel diecezan a început pe 2 octombrie 1993 la cererea episcopului Tempfli József. În Oradea ultima canonizare a avut loc pe 2 februarie 1192, când a fost declarat sfânt fondatorul şi protectorul Diecezei de Oradea, regele Sfânt Ladislau. După atâtea secole vom avea din nou parte de un asemenea eveniment istoric înălţător şi sfânt.

Episcopul Bogdánffy Szilárd este martirul fidelităţii faţă de Biserică. El nu a vrut să conducă o comunitate bisericească de felul celei pe care conducătorii comunişti voiau să o fondeze în  România şi care nu-l recunoştea pe Papa de la Roma cap al Bisericii Catolice. A ales mai bine calea martiriului.

De ce îl beatifică Biserica pe Episcopul Martir Szilárd?

·         După ce a fost hirotonit, a celebrat prima sa liturghie solemnă la Timişoara pe data de 1 iulie 1934. Motto-ul lui a fost prima frază din Magnificatul Sfintei Fecioare, în spiritul căreia a şi trăit: „Măreşte suflete al meu pe Domnul!” (Lc.1,46)

·         Pe iconiţa primei liturghii  era Sfântul Francisc de Assisi care-l îmbrăţişează pe Cristos aplecat spre el de pe cruce. Pe spatele icoanei a scris: „Iubirea fără cruce e imposibilă! Crucea fără iubire e insuportabilă!

·         Elevii lui declarau despre el: „nu făcea diferenţieri între cei de diferite confesiuni! Îi iubea şi îi ajuta pe toţi la fel! Nu a jignit pe nimeni niciodată nici în cea mai mică măsură, pe săraci i-a ajutat şi iubit în mod special! Pentru noi a fost un model. Avea un spirit naiv, copilăresc. A avut încredere în oameni chiar dacă aceştia au abuzat de încrederea lui! Şi noi l-am iubit cu toţii. Fără cuvinte mari, el a fost cu adevărat sfânt!”

·         Pe 5 aprilie 1949 după arestarea lui s-a pierdut aproape tot ce a avut, doar copia lucrării de doctorat, un ceas de argint cu iniţialele lui şi nişte ornate albe au rămas. Totuşi ce e mai important a rămas pentru noi toţi: viaţa lui care luminează până la sfârşitul lumii!

·         Nunţiul, care l-a uns episcop i-a spus: „pe tine frate Szilárd te sfinţesc pentru martiriu.” El a acceptat cu spiritualitatea lui Isus, cu curaj.

·         Rugăciunea lui a fost: „Dumnezeul meu, aşez în mâinile Tale sfinte scurta mea viaţă care luptă cu nesiguranţa! Tu eşti bun! Tu ştii ce şi pentru ce permiţi! Doamne facă-se Voia Ta cea Sfântă!”

·         Colegii din penitenciar spuneau despre el: Szilárd a fost un om foarte atent, politicos şi smerit! Pe toţi îi încuraja şi se ruga cu ei. Ne dădea ore de limbi şi de istorie. Întotdeauna era încrezător şi bine dispus. Întotdeauna ştia să ne aducă bucurie. A spus confidenţial unui coleg episcop: „M-au bătut toată noaptea! Au rupt coada măturii pe tălpile mele. M-au rupt total!” L-au chinuit trăgându-l pe un scripete şi între timp îl întrebau: mai vrei subordonarea faţă de Papa de la Roma? El a rămas fidel convingerii sale, Papei, în ciuda chinurilor!

·         La începutul novenei Sfântului Iosif se ruga aşa: „Doamne, care ai desfăcut în mod miraculos cătuşele Sfântului Petru şi l-ai eliberat din temniţă fără să păţească ceva, scoate-ne şi pe noi din această mare şi grea temniţă.”

Când cei răi sărbătoreau moartea lui, nu ştiau că el se află deja în iubirea şi pacea eternă a lui Dumnezeu! Să ne gândim că atât oamenii care îi chinuie pe alţii cât şi sufletele chinuite ale martirilor au ajuns în faţa scaunului de judecată a lui Dumnezeu. Oare după moarte în locul cărora am dori să fim? Implorăm Îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu pentru oamenii care în timpul vieţii lor pământeşti au permis Celui Rău să-i posede şi să-i folosească!!! Noi ispăşitorii, să cerem mijlocirea Episcopului Martir Bogdánffy Szilárd pentru ca viitorul nostru să fie în Voia lui Dumnezeu!   

Privire în viitor – luna august 2010:

Intenţia comună de rugăciune: ne rugăm ca să cunoască cât mai mulţi marea iubire a Tatălui Ceresc!

Sarcina noastră concretă va fi: să-L facem cunoscut şi iubit pe Tatăl Ceresc tuturor celor pe care îi întâlnim!!!