2005 – Anul Euharistiei –„Fă numai binele, evită răul, aşteaptă-L pregătit pe Domnul!”

3-4-5 iunie 2005

            A 4-a prima vineri, prima sâmbătă şi prima duminică pe muntele Sfintei Treimi în Nuşfalău.

În iunie ne rugăm la intenţiile lui Isus şi ale Mariei, ale celor două Inimi Sfinte, ca să fim capabili să formăm şi să clădim comunitatea supranaturală. În întreaga lună ispăşim pentru comunităţile care aparţin lumii de jos şi doar lumii acesteia. Rugăciunea noastră scurtă să fie:Isus şi Maria, mă ofer pe mine, comunitatea mea şi întreaga lume Inimilor Voastre Sfinte unite în Spiritul Sfânt!”

N.B. Înainte de marele avertisment mesajele publice se vor opri în întreaga lume!!! Începând de astăzi, cererile celor din Cer, le vom da mai departe după Voia Lor sub forma învăţăturilor!!!

I. Nuşfalău: retrospectivă examen de conştiinţă

Ai părăsit cu adevărată pocăinţă: gândurile, dorinţele, cuvintele, faptele desfrânate, îmbrăcămintea indecentă, privirile imorale, tovarăşul de păcat,…? Îţi păstrezi curăţia trupească şi sufletească cu eforturi zílnice? Foloseşti instrumentele care păstrează curăţia (spovada regulată, împărtăşania, postul, rugăciunea de eliberare, apa sfinţită,…)?

Ai hotărât să trăieşti în curăţie până la căsătorie şi în fidelitate până la mormânt?

II. Nuşfalău - prezent.

·         Învăţătură în prima vineri din iunie 2005:  

Isus ne-a îndreptat privirile spre capela grotă şi împrejurimile ei! Prin zidul de protecţie din faţa capelei grotă, cu braţele care îmbrăţişează, Isus ne învaţă iubirea Lui dumnezeiască prin care îmbrăţişează, protejează, dă siguranţă. Învăţătura crucii de pe capelă: „per crucem, ad lucem”, numai prin cruce putem ajunge în Lumină, în Cer! Porumbeii albi de pe cruce şi de lângă cruce: ne amintesc prezenţa permanentă a Sfintei Treimi şi ne învaţă curăţia şi blândeţea, în care trebuie să trăim. Prin simbolul Euharistiei Isus ne îndeamnă la rugăciune şi schimbare: „Dă Doamne,ca trupul meu să se tranforme în  Sfântul Tău Trup şi sângele meu în  Sfântul Tău Sânge!” „Euharistia este Inima Tatălui ceresc” – a spus Domnul Isus! Isus cu Inima Îndurătoare ne aşteaptă în capelă: cu braţele deschise care binecuvântează şi ne cheamă cu Inima arzând de iubire: „Veniţi la Inima Mea Îndurătoare cu adâncă smerenie şi sufletul plin de pocăinţă, ca să vă salvaţi de cel Rău.” Nu demult acolo era o pivniţă întunecată, unde acum este capela care poartă şi revarsă Lumină. Isus ne-a confirmat: dacă eradicăm din noi păcatul, întunericul, dispare frica din sufletul nostru şi ne umplem de lumină, de toate cele bune din cer. Isus ne-a încurajat: „Să credeţi că şi lumina celei mai mici lumânări frânge cel mai mare întuneric”.

Domnul Isus ne-a arătat într-o viziune minunată cum se bucură Sfânta Treime şi toţi cei din Cer când ne adunăm pentru ispăşire, pentru bucurarea Lor. În Cer, m-am văzut în culorile curcubeului pe mine şi pe cei din Cer. Acolo cânta un minunat cor ceresc. Domnul Isus, spre surpriza mea, m-a întâmpinat foarte trist şi s-a plâns: „Mulţi nu cred în iubirea Mea, nu cred în ajutorul Meu dumnezeiesc, care le stă la dispoziţie. Datorită crucii, care i-ar oţeli şi prin care ar putea ispăşi, Mă înjură! Foarte mulţi iubesc întunericul păcatului şi se tem de Lumină! Tot mai mulţi trăiesc pe Pământ de parcă Dumnezeu nici n-ar exista! Nici în anul Euharistiei nu apreciază, nici măcar cei care merg în Casa Mea, Sfântul Meu Trup şi Sânge! Şi cei aleşi de Mine, cu păcatele lor, pun coroană de spini Inimii Mele, care arde de iubire! Degeaba îmi aştept copiii, cu Inimă Îndurătoare ca să-i iert, ei fug de Mine înfricoşaţi! Din păcate tot mai mulţi fac legământ cu cel Rău, care îi duce la osânda veşnică!”

Cum să Te mângâiem Isuse? – am întrebat. „Fiţi întotdeauna pregătiţi pentru întoarcerea Mea! Oferiţi toate crucile ca ispăşire pentru salvarea păcătoşilor! Cereţi şi acceptaţi iertarea Mea cu sufletul smerit! Să fie mai important pentru voi sufletul nemuritor decât trupul trecător! Aşteptaţi întoarcerea Mea pe Pământ cu braţele deschise şi nu cu suliţele păcatelor voastre! Să credeţi în rezultatele uriaşe ale ispăşirii în comun pentru întreaga lume! Voi sunteţi încântarea Mea!” – a spus Domnul Isus despre comunitatea de ispăşire.

Ultima întrebare către Domnul Isus a fost: „De ce nu te întorci cât mai repede pe Pământ?” „Ştii, nimeni nu merge cu plăcere acolo unde a fost odată răstignit!!!

Roagă-te zilnic: Isuse cu Inima blândă şi smerită, fă inima noastră asemenea cu Inima Ta!

·         Învăţătură în prima sâmbătă din iunie 2005:

Aceasta este o zi extraordinară! Astăzi este sărbătoarea Inimii Neprihănite a Mariei. Am petrecut aproape şapte ani la şcoala de ispăşire a lui Isus şi a Mariei. Am primit şapte mesaje de la cei din Cer pe muntele Sfintei Treimi. S-a terminat prima novenă aici pe munte. Acum suntem la ultimul sunet de clopoţel! În curând, pentru toţi va urma examenul de bacalaureat sufletesc!

În cele şapte mesaje, pe care le-am primit pe muntele Sfintei Treimi, este tot ce trebuie să ştim şi să facem în ultimele timpuri (la examen)! Sfânta Fecioară, care a fost diriginta noastră, de acum se retrage în umbră şi predă locul Fiului Ei Sfânt, Isus Cristos.

Într-o viziune Domnul a arătat: Dumnezeu a creat minunată această lume şi în ea omul! Cu trecerea timpului, în paradis şi după aceea, prin neascultarea sa, omul s-a îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu. Dumnezeu a trimis continuu profeţi şi în final pe Fiul Său, să întoarcă omenirea înapoi la El. Omul şi-a răstignit Dumnezeul, care oferind aceasta ne-a răscumpărat. De atunci au trecut mai mult de 2000 de ani. Tatăl ceresc îşi priveşte şi compătimeşte creaturile şi spune din nou:„Îmi pare rău că l-am creat pe om”.Dumnezeu vede omul care iubeşte păcatul şi are Faţa foarte tristă!

De 2000 de ani, Sfânta Fecioară, cea mai mare misionară a lumii, a apărut în multe locuri (Lourdes, Fatima, Medjugorje, Seuca, Nuşfalău,…) lăsând mesaje. Doar o mică parte a lumii a luat în serios mesajele salvatoare ale Sfintei Fecioare.

Ce a spus şi a cerut Sfânta Fecioară la Nuşfalău, pe muntele Sfintei Treimi?Rugaţi-vă mult pentru preoţi! Iubiţi-L mai mult pe Fiul Meu în Sfântul Sacrament! În curând apare omul păcatului! Păcatul se întrupează sub formă de om. Va face opusul a tot ce-i bine. Pregătiţi-vă! Orice lucruri frumoase v-ar oferi lumea aceasta, cel Rău vrea să vă ducă în iad. Pentru copiii mei sunt şi rămân întotdeauna Mama Speranţei. Bucuria Raiului se pregăteşte să coboare pe Pământ! Depinde de voi să vreţi să o primiţi cu sufletul purificat. Se apropie marele avertisment şi revărsarea extraordinară a  Spiritului Sfânt, în care Îl veţi cunoaşte pe Dumnezeu şi pe voi înşivă, aşa cum sunteţi. Dacă şi acum, şi atunci Îl veţi refuza pe Dumnezeu, va echivala cu moartea veşnică. Nu va fi cale de mijloc!”

Care este sarcina noastră serioasă? Dacă va fi o mică comunitate de ispăşire, pe care Sfânta Fecioară să o poată prezenta pentru bucurarea Tatălui ceresc, El va ierta lumea întreagă.

·         Învăţătură în prima duminică din iunie 2005:

Tată ceresc, spune-ne cu ce să Te bucurăm astăzi?  

Tatăl ceresc a arătat o întâmplare care să ne pună pe gânduri:

O mamă a pornit în frigul iernii, cu bagaje mari spre un oraş îndepărtat, unde trăia unicul ei fiu. Când a sosit la fiul ei pe care nu-l văzuse de mult, l-a salutat fericită şi a pus pe masă multele daruri pe care le-a adus cu iubire. Mama aştepta o privire recunoscătoare, un cuvânt de mulţumire. Fiul i-a vorbit revoltat: ’Mamă, eu nu asta aşteptam de la tine! Eu sunt dispreţuit la locul de  muncă, pentru că nu am maşină! Eu trebuie să locuiesc în chirie, pentru că nu am locuinţă proprie! Tu eşti de vină că m-am născut într-o familie săracă! Află că eu nu mă bucur pentru ce mi-ai adus! Dacă nu-mi poţi da bani mulţi, acestea nu-mi trebuiesc!’ Cu cuvinte urâte l-a supărat pe Dumnezeu şi pe mama lui, pentru că el nu are fericire, pace sufletească. Mama a ascultat un timp tristă, apoi ridicându-se a spus: ’Fiule, tu învinovăţeşti pe toată lumea, doar pe tine însuţi nu’. Cum fiul o acuza şi mai departe, o înjura strigând la mama sa, aceasta a ieşit din casă. Fiul a închis uşa cu cheia după mama sa. Cum era frig, după un timp, mama a bătut la uşă şi a spus: ’Lasă-mă înăuntru fiule!’ Fiul tăcea. ’Aruncă măcar o pătură pentru noapte, că voi răci’. Nici atât n-a primit de la fiul ei. Un vecin sărac, auzind şi văzând acestea, a spus mamei: ’Veniţi la mine! La mine e cald! E adevărat că am o locuinţă mică, am numai un singur pat, dar îl împart cu dumneavoastră.’ Mama mai bate la uşă pentru ultima dată şi printre lacrimi spune: ’Fiule, eu te iubesc!’ După care privind către cer suspină: ’Tată, iartă-l că nu ştie ce face’, şi foarte tristă a plecat în casa sărăcăcioasă a vecinului.”

Fiecare să tragă concluziile! În ultimele timpuri, înainte de marele avertisment, Sfânta Fecioară bate la uşa inimii fiecărui om şi îl roagă cu blândeţe: ’Deschide uşa în faţa Fiului Meu, lasă-L să intre,  pentru că numai cu El poţi fi fericit, numai cu El poţi fi mulţumit şi împlinit!

Să dea Dumnezeu ca toţi să-şi deschidă uşa inimii în faţa Domnului Isus, acceptând fericirea. Aşa să-L bucurăm pe Tatăl! 

·         Mărturie în anul Euharistiei:

Mă numesc C. Monica, am 20 de ani. Până la vârsta de 15 ani am trăit o viaţă obişnuită, ca orice tânăr. Atunci am participat la o întâlnire a tineretului. Preotul a meditat despre Cristos răstignit, care mi-a atins puternic sufletul. Din această clipă, am citit mai des Sfânta Scriptură, am luat mai în serios viaţa spirituală. Am început să merg în locuri unde puteam să-L cunosc şi să-L iubesc mai mult pe Isus. Aşa am ajuns la Şimian cu mai mult de trei ani în urmă. Aici m-am întâlnit pentru prima dată cu Isus în Sfântul Sacrament şi cu Maria. Exerciţiul spiritual a fost o mare oglindă pentru mine! Am plecat acasă hotărâtă să nu mai merg la prima sâmbătă. Totuşi Cineva mă atrăgea. După aceea nu am mai lipsit de la prima sâmbătă. Astfel m-am apropiat tot mai mult de Domnul Isus şi de Sfânta Fecioară. Încet s-a copt în mine hotărârea: şi eu aş dori să fac prima împărtăşanie. Pe muntele din Nuşfalău, în duminica Îndurării, am îngenuncheat pentru prima dată cu credinţă adevărată în faţa lui Isus Euharisticul, cerând lumină. În drum spre Oradea am simţit puternic (după pregătire), că trebuie să fac prima împărtăşanie la 3 mai 2003, în prima sâmbătă. În prima vineri am făcut prima spovadă şi cu sufletul purificat aşteptam Marea Întâlnire. La prima împărtăşanie am simţit în suflet o bucurie nemaîntâlnită. L-am rugat pe Domnul Isus să nu-mi părăsească niciodată inima, să rămână pentru totdeauna cu mine. În ciuda atacurilor, încerc să-mi ţin permanent inima curată, ca Isus înviat să se simtă întotdeauna bine acolo. Isus este cel care mă mângâie, care mă iubeşte, care mă conduce. El este totul pentru mine!!! Motto-ul meu pentru toată viaţa: ’Vreau să fiu pe deplin a Ta Isuse! Vreau să fiu pe deplin a Ta Sfântă Fecioară!’

Mulţumesc Isus, pentru că pe această cale mă urmează şi alţii!” 

III. Nuşfalău– privire în viitor.

În iulie: cerem mijlocirea Sfântului Ioachim şi a Sfintei Ana, pentru vârstnici, ca ei să-şi trăiască ultima perioadă a vieţii cu Dumnezeu. Ispăşim pentru acei bătrâni, care trăiesc, suferă şi se mută dintre cei vii fără Dumnezeu.

NB: Întrucât revărsarea extraordinară a Spiritului Sfânt se poate întâmpla oricând, recomand: să trăim întotdeauna cu sufletul curat!!!

Tema de casă din iunie:

ISUSE ŞI MARIA AJUTAŢI-NE, CA ÎN TOATĂ VIAŢA NOASTRĂ SĂ ASCULTĂM ŞI SĂ VORBIM CU IUBIRE, DUPĂ MODELUL VOSTRU!”