2011 – ANUL CUNOAȘTERII ȘI TRĂIRII SĂRBĂTORILOR – MAI

”Fericit este poporul care poate sărbători și poate umbla în lumina Feței Tale Doamne!” (Ps88.16)

A 80-a întâlnire lunară de rugăciune în Nușfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminica și de sărbători! (I. 10; 14; 20; Lc.20) 

Motto-ul lunii: „Nu mai sunteți străini, ci casnici ai lui Dumnezeu! ” (Ef. 2,19)

Intenția comună de rugăciune: cerem mijlocirea Sfintei Fecioare și a Fericitului papă Ioan Paul al II–lea ca să devenim Familie Sfântă și comunitate de ispășire model!

Sarcina noastră concretă va fi: luna aceasta vrem, în mod conștient, să aducem bucurie familiei noastre trupești și sufletești!

Mesajul extraordinar al Sfintei Fecioare în mai 2011

„Dragii mei copii ispășitori! În această minunată lună dorim, împreună cu Fericitul papă Ioan – Paul al II-lea să vă vorbim despre familie! Voia lui Dumnezeu este să deveniți Familie Sfântă! Cum este posibil acest lucru? Pentru aceasta vă dăm câteva sfaturi!

Căutați ca Emanuel, care este Isus Cristos, să se simtă permanent bine în inimile voastre curate, iar prin iubirea reciprocă, prin respectul și aprecierea reciprocă să se simtă bine în familiile voastre.

În fiecare zi a vieții voastre învățați să recunoașteți și să înlăturați în familie tendința de dominare și începeți să vă slujiți unii pe alții cu spiritualitatea lui Isus. Isus nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească. Din acest motiv a spălat el cu smerenie picioarele apostolilor și nu i-a mustrat cu severitate.

Vă rugăm să nu încercați să-i schimbați pe cei de lângă voi, pentru că nu veți reuși. În fiecare familie, fiecare persoană să pornească individual pe calea schimbării. Ajutați-vă unii pe alții în aceasta!

Să aveți smerenia să vă recunoașteți greșelile în fața lui Dumnezeu și a familiei voastre. Veți vedea că astfel prestigiul vostru nu va scădea, ci va crește!

Căutați în familiile voastre să fie unitate adevărată, comuniune sfântă, așa cum este în Sfânta Treime, în  Sfânta Familie și în comunitățile sufletești adevărate. Dacă cereți și puneți în practică aceasta, o veți și experimenta.

Trebuie să știți că familiile în care persoanele se roagă împreună cel puțin o dată pe zi vor rămâne unite și în timpul încercărilor.

Să aveți răbdare cu voi înșivă și unii cu alții în familie. Aceasta se poate realiza prin autocontrol!

În fiecare zi, după ce terminați munca, faceți-vă timp unii pentru alții. Cei care discută cu regularitate, sincer în familie rămân împreună cu adevărat. Prin dialogul sincer veți simți prezența, conducerea, purificarea, darurile,... Spiritului Sfânt în familia voastră, pentru că El este Spiritul relațiilor! Soții care omit dialogul, mai de vreme sau mai târziu, vor trăi doar unul lângă altul și în final unul împotriva altuia!

Aveți grijă ca fiecare cuvânt spus în familie să fie medicament și nu otravă! Cine nu păcătuiește cu cuvintele sale este om desăvârșit – spune Sfântul Apostol Iacob persoanelor din toate comunitățile.

Trebuie să știți că pentru creșterea voastră spirituală aveți nevoie de familii care sunt model spiritual, cu care să vă întâlniți cu regularitate, să discutați despre cele sufletești și astfel să vă întăriți unii pe alții.

În familiile voastre baza educării să fie exemplul vostru bun și iubirea voastră jertfelnică! Aveți grijă, în fața copiilor voștri să nu vorbiți niciodată de rău unii despre alții, numai de bine. Învățați-i pe copii voștri dragi generozitatea, să accepte să facă jertfe pentru alții și să prețuiască adevăratele valori. Faceți-vă timp ca să-i ascultați cu răbdare pe copiii voștri. În loc de porunci educați-i cerându-le și lăudându-i. Învățați-i pe copiii voștri să-și împlinească datoria! Să nu vă educați copiii pentru voi înșivă, ci pentru Dumnezeu și pentru semeni. Dacă copiii voștri când au crescut vor accepta cu bucurie jertfele necesare familiei și copiilor, atunci munca voastră nu a fost zadarnică.

Ca încheiere vă spunem împreună cu Fericitul Papă Ioan – Paul al II-lea, dacă veți învăța să trăiți în familia voastră conform așteptărilor Noastre cerești, în fiecare seară vă veți ruga și veți simți cu bucurie astfel: Mâna lui Isus este deasupra familiei noastre și ne binecuvântează! Mâna lui Isus este sub familia noastră și ne susține! Mâna lui Isus este  în spatele familiei noastre și ne apără de cel Rău! Mâna lui Isus îmbrățișează familia noastră, pentru că ne iubește nemărginit! Mâna lui Isus este în fața familiei noastre, ne ține de mână și ne conduce spre Rai!

 Sfânta Treime vă binecuvântează prin Noi ca să deveniți Familie Sfântă!”

 

Tema de casă pentru luna mai:

„SFÂNTĂ FECIOARĂ, FERICITE IOAN – PAUL AL II – LEA, AJUTAȚI-NE CA VORBIND ÎN FAMILIE FIECARE CUVÂNT AL NOSTRU SĂ VINDECE, SĂ FIE MEDICAMENT!”

Privire în viitor – luna iunie 2011:

În iunie programele de ispășire pe muntele Sfintei Treimi vor avea loc în zilele de 2-3-4-5 de la ora 15!

Ne vom pregăti pentru aniversarea mutării la cele veșnice a Mamei Eva (19 iulie 2010 ora 15,40) recitind și răspândind cartea ei cu titlul „Secretul bucuriei mele”!

(Mesajele le primim în Nușfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs. și al V.Ilona)

Mesajele din Nușfalău în limba română le găsiți pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723

INTERVIÚ CU VAD ILONÁ

 

1.      Te rog să vorbești despre tine și despre familia ta trupească. M-am născut pe 21 decembrie1964 la Camăr, județul Sălaj. Părinții și un frate trăiesc în satul natal. Suntem trei frați. Am o fată măritată, Nicoleta. În prezent, din Voia lui Dumnezeu, sunt conducător asociat al comunității de ispășire.

2.      După părerea ta ce îi caracterizează cel mai mult pe fata ta, pe părinții și pe frații tăi? Niciodată nu voi uita clipele când medicii au renunțat la mine și fetița mea aflând aceasta mă încuraja: „Mamă nu te teme! Eu mă voi ruga pentru tine și Bunul Dumnezeu te va vindeca!” Mi-a fost alături în toate încercările. Când mă gândesc la mama mea îmi amintesc de Isus, care pe unde trecea făcea binele. Mama mea este caracterizată de iubire, bunătate și dărnicie față de toți. Tatăl meu este caracterizat de jertfelnicie. Când am fost bolnavă m-a dus pe spatele lui pe drumul de 3 km până la doctor. Cu frații mei trăiesc în iubire, înțelegere și ajutor reciproc.

3.      Vorbește despre boala și vindecarea ta. Marea parte a vieții mele a fost caracterizată de boli. În copilărie părinții mă duceau pe spate la doctor indiferent că era iarnă sau vară, ploaie sau zăpadă, și repetau: „Doamne ajută și vindecă copilul nostru!” Am fost de foarte multe ori între viață și moarte. Aveam 14 ani când am avut un vis interesant. Deasupra capului meu au apărut doi îngeri, îmbrăcați în alb, având mâinile împreunate pentru rugăciune. I-am întrebat zâmbind de ce au venit și unul mi-a răspuns: „Nu te teme! Nu vei muri! Dumnezeu are un plan cu tine!” După ce am născut au apărut complicații datorită cărora am ajuns din nou să fiu între viață și moarte. Am trecut prin așa de multe suferințe datorită tratamentelor prescrise de medici încât am hotărât că nu mă mai duc niciodată la medic. După doi ani nu am mai putut suporta durerea și am fost nevoită să merg din nou la medic. După ce m-a consultat doctorul a declarat că am tumoare uterină. Medicii m-au tratat timp de șapte ani după care au renunțat. Atunci o vecină cu suflet bun m-a dus la Prilog, la călugărul Mihai. La prima întâlnire acesta mi-a spus: „Mai ai doar trei luni dacă nu faci ceea ce îți cere Dumnezeu. Dacă te supui te poți vindeca! Viitorul depinde de tine!” Călugărul mi-a recomandat programe de rugăciune, ceaiuri și novene, iar eu le-am luat în serios. A mai recomandat să ofer din banii pe care îi am zeciuială pentru scopuri nobile. Cum eram foarte săracă în zilele de marți făceam în cinstea Sfântului Anton multe clătite pe care le dădeam copiilor și le ceream să se roage. Vindecarea mea trupește și sufletește a avut loc pe 1 mai 2000, lângă Nușfalău, pe muntele Sfintei Treimi. Despre aceasta puteți citi detaliat în primul volum al cărții Mamei Eva „Secretul bucuriei mele”.

4.      Te rog să-ți amintești de unul din visele tale rele care a fost spre binele tău. Când eram sub tratament am visat că sunt într-un sicriu negru al cărui capac se închidea. M-am speriat tare și de spaimă am strigat: „Doamne, dacă exiști ai milă de mine și mai dă-mi o șansă, iar eu în schimb îți dăruiesc viața mea!” Atunci m-am trezit și am simțit că în viața mea are loc o schimbare pozitivă.

5.      Te rog să vorbești pe scurt despre căsnicia ta. Din copilărie am simțit vocația mea nu este căsătoria. Mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o mănăstire. Fiind reformată nu am putut realiza acest lucru. La vârsta de 17 ani m-am mutat în Oradea, unde lucram într-o fabrică. Acolo l-am cunoscut pe soțul meu. După puțin timp am parcurs toate cele XIV stațiuni ale căii crucii. Din păcate fostul meu soț a avut boala dependenței și a devenit un pericol pentru familia noastră. Simțeam de parcă și Dumnezeu m-ar fi părăsit. În rugăciune și post am primit din Cer indicația: „Trebuie să ieși din Cosovo, înainte de a fi prea târziu!” Am împachetat puține haine și am plecat cu fetița mea la Camăr, la părinți. Așa cum a cerut Domnul am lăsat totul, nu am ținut la nimic doar la Voia lui Dumnezeu. Acolo mergeam în biserica catolică aflată la 5 km la sfânta liturghie. După aceea au urmat mutările. În decurs de un an și jumătate ne-am mutat de nouă ori, timp în care am simțit și bunătatea, dar și lipsa de îndurare a oamenilor. În acest timp m-am întărit și am învățat să privesc numai înainte, să accept binele și răul și să le ofer, am învățat datorită sărăciei să cer și să accept ajutorul, am învățat să trăiesc foarte simplu. Am învățat să iubesc și dușmanii! Am învățat să fiu flexibilă și să-i accept pe toți așa cum sunt!

6.      Cum ai devenit catolică? Într-o primă vineri am intrat într-o biserică catolică plină de adulți și de tineri. Când mergeau la împărtășanie în mine s-a născut un dor de nespus după Isus. Spuneam în sinea mea, îmi trebuie Isus și vreau să devin catolică. În scurt timp am găsit un preot catolic, care m-a pregătit, m-a spovedit și m-a împărtășit. Din acea clipă am devenit cea mai fericită creatură a lumii.

7.      Cum ai ajuns în legătură cu părintele János și cu Mama Éva? Călugărul Mihai m-a trimis la Șimian la părintele Csilik și m-a rugat să-l ascult în toate. El m-a primit cu iubire, m-a invitat la novenele de prima sâmbătă iar eu l-am ales conducător spiritual. Aici am cunoscut-o pe Mama Eva, care era ca o adevărată mamă și profesoară. Lângă ea am învățat iubirea, ascultarea, flexibilitatea, răbdarea, radicalitatea, oferirea, bucurarea altora,... într-un cuvânt virtuțile Sfintei Fecioare. Ca recunoștință  la aniversările carismei din puținii bani care-i aveam cumpăram câte un coș mare de flori. Mama Eva m-a ajutat când eram cea mai părăsită. După 7 ani am ajuns la Nușfalău, unde s-a continuat ispășirea.

8.      Cum ai trăit boala și moartea Mamei Eva? În august 2007 când mi-a apărut Sfânta Fecioară, în locul Mamei Eva am văzut-o pe Sfânta Fecioară. A spus: „Vi-o încredințez pe copila mea bolnavă, îngrijiți-o de parcă m-ați sluji pe Mine”. Cât a fost bolnavă ne-am străduit în fiecare zi să o bucurăm. Când a murit, aproape că am murit și noi cu ea. Am reușit să ne resemnăm în pierderea ei când a părut și cu fața strălucitoare a spus că a ajuns în Rai fără să treacă prin Purgator.

9.      Care e motto-ul tău? „Mărire Ție Doamne, recunoștință Ție Doamne pentru toate!” Rămân veșnic recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că prin vindecare mi-a redat viața, mi-a dat o nouă vocație, familie spirituală, comunitate spirituală. Recunoștință lui Dumnezeu  PENTRU TOATE!

(A pus întrebări – pr. Csilik János)