2009 – ANUL CUNOAŞTERII LOCURILOR DE PELERINAJ – MARTIE

”Să trăiţi timpul sfânt al pelerinajului vostru pământesc în iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui!”

A 54-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură  să medităm evangheliile de duminică! (Mt.4,1-11; 17,1-9; I.4,5-42; 9,1-41; 11,1-45)

Motto-ul lunii: „Nu teme de cele ce ai să pătimeşti!” (Apocalipsa 2,10)

Intenţia comună de rugăciune: ne rugăm în unitate sufletească pentru ca suferinţa să scadă în lume şi în special să fie pace în Ţara Sfântă!

Sarcina noastră concretă va fi: în novenă, şi după aceea Luni, Miercuri şi Vineri vom face rugăciunea de eliberare. În numele Sfintei Treimi legăm spiritele rele, spiritul războiului, al neliniştii, al urii,... şi astfel nimicim planurile infernale ale celui Rău.

Învăţătură de la Spiritul Sfânt în martie 2009

            Dragii mei! Pentru că sunteţi foarte aproape de atenţionarea dumnezeiască vă rog să meditaţi din nou în comunităţile voastre sufleteşti învăţăturile din ianuarie şi februarie.

Cum sunteţi în postul mare şi vă rugaţi mai des şi Calea Crucii, vă învăţ cum să vă raportaţi la suferinţă! Trebuie să ştiţi că pe Pământ nimeni nu poate evita răstignirea sub o formă sau alta. Aceasta aparţine vieţii voastre pământeşti. Întrebarea este dacă trăiţi suferinţele cu Mine sau fără Mine. Dacă le trăiţi fără Mine, înjurând, blestemând, refugiindu-vă în droguri, sinucidere,..., vor fi spre răul vostru. Dacă trăiţi suferinţa cu Mine, va fi spre binele vostru şi al celor pentru care o oferiţi.

Când a trăit pe Pământ Isus a dat sens suferinţei.

Deseori puneţi întrebarea: de ce permite Dumnezeu suferinţa? Pentru că atunci când suferă, oamenii le văd pe toate altfel. Chinul şi suferinţa vieţii voastre de până acum au fost pentru că nu aţi ascultat de atenţionările Mele dumnezeieşti şi aţi vrut să trăiţi independent de Mine! Să fiţi pregătiţi  căci cu cât ajungeţi mai aproape de Mine, alături de pacea sufletului, veţi trece prin suferinţă sufletească tot mai profundă, pentru că deveniţi tot mai sensibili faţă de răul din lume. Suferinţele trupeşti şi sufleteşti vă fac să înţelegeţi că viaţa pământească se sfârşeşte şi vă vor trezi dorul după casa cerească!

Vă rog să nu vă fie teamă chiar dacă întreaga lume şi întregul Iad se unesc împotriva voastră  provocându-vă tristeţe, căci voi sunteţi de partea Celui care va învinge, care este cu voi şi în voi. În ciuda suferinţelor voastre să fiţi recunoscători în fiecare zi că nu v-am creat doar pentru viaţa de pe pământ – ca şi pe animale şi pe plante – ci pentru viaţa veşnică în fericire. Viaţa pe Pământ nu a fost nici pentru Isus şi nu poate fi nici pentru voi Rai. În ciuda acesteia să nu vă temeţi pentru că nu voi lăsa asupra voastră cruce care să vă depăşească puterile!

Să ştiţi că experimentarea suferinţelor este necesară pentru voi ca să Mă cunoaşteţi mai bine pe Mine, pe voi înşivă şi pe semenii voştri. Suferinţa este pe Pământ încercarea credinţei voastre, a speranţei şi a iubirii voastre. Suferinţele mari au şi valoarea unor semne. Prin ele vă spun: fiţi permanent pregătiţi pentru că aţi ajuns în ultimele timpuri! Suferinţa este har pentru voi, căci prin ea Dumnezeu, sufletul, cele veşnice, cele esenţiale,... pot să ocupe primul loc. Suferinţa este şi posibilitate de ispăşire pentru păcatele voastre, ale omenirii şi pentru sufletele din Purgator. Ar fi bine dacă aţi învăţa să spuneţi împreună cu Sfântul Augustin în timpul dificultăţilor: „Doamne, aici pe Pământ arde-mă, taie-mă,... doar dincolo mântuieşte-mă!” Trebuie să ştiţi adevărata bucurie este distrusă doar de păcat şi nu de suferinţă!

Cum să trăiţi suferinţa?Vă rog să nu criticaţi niciodată Voia lui Dumnezeu asupra voastră! Să fiţi întotdeauna mulţumiţi cu tot ce se întâmplă cu voi prin permisiunea lui Dumnezeu! Aţi observat şi voi desigur că oamenii care au credinţă puternică suferă intens fără să se plângă, iar oamenii cu credinţă slabă se plâng şi fără o suferinţă serioasă. Învăţaţi şi voi să răbdaţi, să suferiţi pentru Isus fără a vă plânge! În suferinţă să nu spuneţi niciodată: „De ce ai permis suferinţa Doamne?”, ci „Care este scopul Tău cu această suferinţă Doamne?” Învăţaţi să spuneţi împreună cu Isus: „Tată, nu voia mea ci voia Ta să fie!” Să ştiţi că în faţa lui Dumnezeu cea mai preţioasă este suferinţa trăită în linişte, cu pace şi răbdare!

            Vă pun şi Eu câteva întrebări în timpul suferinţelor voastre. Oare v-aţi eliberat de păcatele voastre, care de cele mai multe ori sunt cauza suferinţelor voastre? Ca adevăraţi ispăşitori aţi învăţat ceea ce este cel mai greu: să acceptaţi şi să oferiţi în linişte suferinţa pentru salvarea omenirii? Acum sunteţi gata pentru întâlnirea cu Noi? Vă binecuvântez cu harul răbdării în suferinţă!!!”

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Ioan Cs. şi a Évei B. M.)

Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723

Tema de casă pentru luna martie:

„DOAMNE, AICI PE PĂMÂNT ARDE-MĂ, TAIE-MĂ,... DAR DINCOLO MÂNTUIEŞTE-MĂ!!!

Privire în viitor – luna aprilie 2009:

Intenţia comună de rugăciune va fi: ispăşim pentru cei care nu cerea iertare şi nu iartă.

Sarcina noastră concretă va fi: facem o spovadă sinceră din iubire pentru Cristos înviat.

N.B. în prima vineri şi prima sâmbătă din aprilie 2009 moaştele Sfintei Faustina vor fi pe muntele Sfintei Treimi în Nuşfalău!

Experienţe din Ţara Sfântă

 

Am fost în Ţara Sfântă între 24 ianuarie  şi 1 februarie 1993. După trecerea a 16 ani sunt sigur că cei care din harul lui Dumnezeu ajung acolo unde Isus s-a născut, a crescut, a dat învăţătură, a murit, a înviat şi a urcat în glorie la Cer, fiecare sunt atinşi în alt mod de Ţara Sfântă.

Te pune pe gânduri când vezi măreţia harului şi abisul omenesc acolo unde Isus a trăit. El a sfinţit locul, dar din păcate oamenii nici acolo nu sunt sfinţi. Te pune pe gânduri faptul  că în al 2009- lea an după naşterea lui Isus, încă mai trăiesc pe Pământ oameni care nu cred în Isus Cristos, ca Dumnezeu- om şi că foarte mulţi sunt indiferenţi faţă de El. Alături de experienţele pline de bucurie ne-a însoţit în pelerinaj şi acest sentiment dureros.

Aproape peste tot în locurile unde a trăit Isus este câte o biserică amintind că în urmă cu 2009  ani a doua persoana persoană dumnezeiască a umblat pe Pământ. Cu siguranţă a fost un mare eveniment când omul a păşit pe Lună, dar este cu mult mai mare evenimentul când Dumnezeu, în persoana lui Isus a păşit pe Pământ.

Ţara Sfântă este un teritoriu preponderent stâncos. Probabil că solul este la fel de dur ca inima multor oameni. Totuşi, dacă se îndepărtează pietrele de la suprafaţă şi se aduce pământ deasupra, el aduce rod bogat. Desigur numai dacă este permanent irigat.

Când am plecat cu avionul din Bucureşti, noi preoţii catolici, aveam inimile pline de aşteptări. Peste tot unde am fost în ţara Sfântă am citit din Sfânta Scriptură partea referitoare la acel loc. În fiecare zi am primit foarte multe informaţii noi. După călătoria în Ţara Sfântă am petrecut mai multe luni încercând să prelucrez cele văzute.

După părerea mea fiecare creştin ar trebui să ajungă măcar o dată în Ţara Sfântă. Şi eu am avut concepţii despre Ţara Sfântă, dar realitatea este cu totul alta. De atunci citesc Sfânta Scriptură şi între timp şi văd acele locuri sfinte unde evenimentele s-au întâmplat.

Acum aş vrea să vă prezint doar principalele locuri sfinte aşa cum le-am văzut eu.

La Betleem, unde s-a născut Isus, m-a pus pe gânduri uşa de intrare de mică înălţime pe care au făcut-o cândva aşa pentru că păgânii intrau cu caii în biserică şi o foloseau ca grajd. Învăţătură: pe Isus îl putem găsi în biserică, în semenii noştri, în sacramente numai plecându-ne adânc, cu smerenie. Am sărutat cu mare evlavie şi iubire locul sfânt unde s-a născut Isus. Acolo stă scris în limba latină: „Aici s-a născut Isus Cristos!” Ce bine este dacă putem spune arătând spre inima noastră că şi acolo s-a născut, trăieşte şi se simte bine Domnul Isus.

La Nazaret a fost o trăire şocantă imaginea bisericii şi în ea a coloanei lângă care a apărut Fecioarei Maria  Arhanghelul Gabriel! Templul este construit sub forma unui crin. În jurul bisericii într-un coridor acoperit sunt expuse icoane pictate ale Sfintei Fecioare trimise din întreaga lume. Este minunat să vezi cum aproape toate naţiunile o iubesc pe Sfânta Fecioară.

Am fost pe muntele Tabor (unde Isus s-a schimbat la faţă) pe care cândva creştinii urcau scările în genunchi. Am fost în Cana, unde Isus a făcut prima minune la nunta la care a transformat apa în vin. Am fost la Ain Karim, unde Fecioara Maria a vizitat-o pe Elisabeta. Am fost la Cafarnaum, la casa lui Petru. Am văzut biserica fericirilor pe malul mării. Am făcut baie în Marea Moartă, am trecut cu vaporul lacul Genezareth, ne-am spălat în Iordan. Am văzut Ierihonul, Cezareea, Haifa marele oraş port, muntele Carmel, muntele Măslinilor, capela Înălţării la Cer, valea Hebron, biserica Sfintei Ana, muntele Moria,...

Ierusalimul m-a impresionat cel mai tare, locul unde până şi pietrele radiază iubirea lui Isus pe Calea Crucii şi pe Golgota. Am atins vârful Golgotei, unde a stat crucea, am sărutat piatra pe care a fost trupul mort al lui Isus şi am celebrat liturghia în locul unde Isus a fost înmormântat şi a înviat în glorie.

A fost o experienţă de neuitat să merg acolo unde au trăit profeţii, Isus, Fecioara Maria, Sfântul Iosif, apostolii, primii creştini, unde totul chiar şi pietrele vorbesc despre Isus!

(Pr. Csilik János)