2010 – ANUL CUNOAŞTERII ŞI URMĂRII SFINŢILOR – MARTIE

”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!” (1 Tes.4,2)
A 66-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminică şi din zilele de sărbătoare! (Lc.13,1-9; 15,1-32; I.8, 1-11; Lc.2,41-51; 1,26-38; 19,28-40)  
Motto-ul lunii: „Tată, nu voia mea să fie, ci a Ta!
Intenţia comună de rugăciune: ne rugăm ca să descoperim şi să împlinim fericiţi Voia lui Dumnezeu!
Sarcina noastră concretă va fi: vom citi şi vom răspândi al doilea volum al cărţii Evei B. Madarász: ’Secretul Bucuriei Mele’!!!

Învăţătură de la Spiritul Sfânt în martie 2010
 „Dragii mei! Voi v-aţi născut şi trăiţi pe Pământ ca să căutaţi şi să împliniţi Voia Tatălui. Acum, în Postul Mare, aş vrea să vă fac mai cunoscută Voia Tatălui!
Ce fel de voinţe întâlniţi pe parcursul vieţii voastre? Voinţa Celui Rău, voinţa omenească şi a Tatălui Ceresc. Trebuie să ştiţi că voia Celui Rău se îndreaptă întotdeauna spre rău (păcat). El, vrea să vă întoarcă împotriva lui Dumnezeu, a Sfintei Scripturi, a Bisericii, a celor zece porunci, a sacramentelor şi împotriva a tot ce e bine! Cel Rău vrea să ducă în Iad toate persoanele care ascultă de voia lui. Din acest motiv să nu ascultaţi de voia Celui Rău NICIODATĂ! Voinţa omenească se îndreaptă uneori spre bine, uneori spre rău şi uneori spre excese. Din acest motiv voinţa voastră omenească întotdeauna trebuie verificată. Voia Tatălui este îndreptată întotdeauna numai spre bine, spre fericirea şi mântuirea voastră, motiv pentru care trebuie să o împliniţi ÎNTOTDEAUNA!
Care este Voia Tatălui? Voia lui pentru voi este sfinţenia vieţii, calea fericirii şi a mântuirii! Recunoscând şi împlinind Voia Tatălui faceţi cel mai mult pentru voi înşivă, pentru comunitatea voastră şi pentru întreaga omenire! Trebuie să ştiţi că ceea ce scrie în Sfânta Scriptură şi ceea ce vă învaţă Biserica este Voia lui Dumnezeu! Faceţi Voia lui Dumnezeu când vreţi să deveniţi asemenea cu Isus, Maria şi Iosif. Mergeţi pe calea cea mai bună dacă nu vă întristaţi pentru evenimentele neplăcute ale trecutului, dacă nu vă îngrijoraţi pentru viitor, ci vă împliniţi îndatoririle abandonându-vă lui Dumnezeu. Îl bucuraţi pe Tatăl dacă sunteţi atenţi la Vocea Mea, faceţi binele, evitaţi răul (păcatul), dacă în spatele fiecărui gând al vostru, a fiecărui cuvânt şi a fiecărei fapte se află noua poruncă a iubirii. Dacă veţi învăţa să respectaţi libertatea, convingerile, deciziile,... altora şi nu impuneţi cu forţa nici măcar ceea ce este bine, trăiţi Voia lui Dumnezeu! Dacă acceptaţi din mâinile Tatălui: încercările, suferinţele, chiar şi moartea, mergeţi pe calea cea mai bună.  
Cum puteţi recunoaşte Voia Tatălui? Prin citirea Sfintei Scripturi, rugăciune şi discuţii cu familia sufletească! Puteţi înţelege Voia Tatălui din atenţionările cereşti şi din împrejurări! Păcatul niciodată nu este Voia Tatălui, mai mult nici chiar lucrurile aparent bune nu sunt întotdeauna în Voia Lui! Dacă sunteţi atenţi la roadele sufleteşti din voi: la bucurie, pace, linişte,... vă ajută să găsiţi Voia Tatălui care se referă la voi. Dacă Mă rugaţi în fiecare zi, vă voi ajuta în discernerea spiritelor. Dacă puneţi în practică cele spuse, după un timp veţi primi darul să intuiţi în mod spontan Voia Tatălui. Dacă uneori nu înţelegeţi Voia Tatălui, rugaţi-vă şi aşteptaţi cu răbdare ajutorul Ceresc. Să împliniţi întotdeauna cu bucurie, cu iubire şi liberi Voia Tatălui!
Ce trebuie să acceptaţi (în afara bucuriei) pentru Voia Tatălui? Priviţi la Isus! El a acceptat pentru Voia Tatălui: întruparea în trupul Mariei, ruşinarea din Betleem, fuga în Egipt, lipsa unui cămin, calomniile din partea oamenilor, suferinţele Căii Crucii, umilirea de pe cruce, chiar şi îngrozitoarea moarte. Priviţi la apostoli, la primii creştini, la sfinţi, la martiri,... care au acceptat pentru Isus prigoana, chiar şi martiriul!
Acum gândiţi-vă la o mamă, care în spital lângă patul fiului ei foarte bolnav şi-a oferit Tatălui viaţa  în locul fiului ei! După câţiva ani Tatăl a acceptat jertfa vieţii ei! Mama a murit în dureri îngrozitoare, iar fiul a rămas în viaţă! Această mamă şi-a renăscut în dureri familia pentru viaţa veşnică!
Eu vă spun acum să nu vă temeţi dacă uneori trebuie să şi suferiţi pentru Voia Tatălui! Veţi vedea că în ciuda suferinţelor veţi avea parte de o mare pace, iar în lumea nouă de o fericire copleşitoare.
Ce bine ar fi dacă în fiecare situaţie a vieţii voastre aţi spune: „iată, sunt aici Dumnezeul meu, să împlinesc Voia Ta Sfântă!”
Vă binecuvântez cu harul abandonării totale în Voia lui Dumnezeu!”

Tema de casă pentru luna martie:
„SFINTE IOSIFE, AJUTĂ-MĂ SĂ POT SPUNE ÎMPREUNĂ CU TINE ÎN TOATE SITUAŢIILE VIEŢII MELE: ’IATĂ, SUNT AICI DUMNEZEUL MEU, SĂ ÎMPLINESC VOIA TA!’

VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI IOSIF

Sfântul Iosif a fost tatăl care l-a crescut pe Isus. Noul Testament spune că se trăgea din casa lui David şi lucra ca tâmplar în Nazaret. El s-a logodit cu Fecioara Maria. Când se gândea să o părăsească pe aceasta în ascuns pentru că era însărcinată, în vis un înger i-a adus la cunoştinţă că Ea era însărcinată de la Spiritul Sfânt. S-au dus la Betleem pentru recensământ, acesta fiind locul unde s-a născut Isus Cristos. Au fugit de Irod în Egipt, iar după ce au revenit au trăit în Nazaret. Când Isus avea 12 ani au plecat la Ierusalim, la Templu, după care s-au întors în Nazaret, unde Isus a trăit mai departe în ascultare faţă de părinţi. Sfântul Iosif nu a avut rol în activitatea publică a lui Isus, pentru că înainte ca aceasta să înceapă, Sfântul Iosif a murit în braţele lui Isus şi a Mariei.
Despre Sfântul Iosif vorbesc mai mult cele două istorisiri ale copilăriei lui Isus (Mt.1-2 şi Lc.1-2-3). În rest se aminteşte doar pe scurt părerea poporului despre Isus: „Nu este fiul lui Iosif?” (I.6,42). În rest evanghliile nu vorbesc despre Sfântul Iosif. El s-a logodit cu Fecioara Maria conform obiceiurilor de atunci la vârsta de 18-24 de ani. Rolul de tată s-a oglindit şi în faptul că a dat copilului numele de Isus.
Ambele istorisiri ale copilăriei lui Isus îl prezintă fiind în postura tatălui în viaţa lui Isus. Juridic Sfântul Iosif a fost soţul Fecioarei Maria, dar nu a fost tatăl lui Isus în sens biologic (trupeşte). Oamenii în general îl considerau pe Isus ca fiind fiul natural al Sfântului Iosif, situaţie pe care nu o puteau împiedica nici Fecioara Maria şi nici Sfântul Iosif. Dumnezeu a hotărât rolul Sfântului Iosif în relaţia cu Isus şi cu Fecioara Maria.
Conform mărturiei celor mai multe calendare ale Bisericii Sfântul Iosif  a fost sărbătorit începând din secolul al X-lea pe 19 martie.
Sfinte Iosife, noi ştim că Tu eşti şi sfântul protector al celor care muncesc. Te rugăm spune-ne, noi primii creştini ai secolului XXI, cum să ne raportăm corect la muncă?
„Feriţi-vă de toate exagerările, pentru că toate exagerările (extremele) sunt de la Cel Rău! Chiar şi exagerarea în bine! Ca urmare a păcatului originar voi sunteţi oameni care v-aţi pierdut echilibrul!
Una dintre extreme în raportarea la muncă poate fi: lenea. Aceasta nu este Voia lui Dumnezeu! Din păcate tot mai mulţi tineri sunt caracterizaţi de această extremă. Ei spun: eu nu am dorit viaţa, dacă părinţii m-au acceptat, să mă întreţină. Cu această concepţie trăieşte în cârca familiei, fiind adult, sănătos, ca o lipitoare care suge sângele părinţilor, chiar dacă sarcina lui ar fi să accepte povara altora într-o nouă comunitate. În Sfânta Scriptură citiţi: „cine nu munceşte să nu mănânce!” Cel care nu valorifică talantul (darul) primit de la Dumnezeu va fi judecat de Dumnezeu! Lenea, desfrâul, distracţia păcătoasă, cerşitul,... nu sunt Voia lui Dumnezeu! Mai trebuie să ştiţi că lenea este perna diavolului şi izvorul multor păcate.
Cealaltă extremă în raportarea la muncă este munca în exces, care de asemenea nu este în Voia lui Dumnezeu. Din păcate sunt tot mai mulţi pe această cale largă, care nu au nici duminică, nici concediu, nici suflet,... doar lucrează până la moarte. Şi totuşi sunt nemulţumiţi şi neîmpliniţi oricât ar avea! Aceştia sunt ca şi gura cănii, chiar dacă o umpli cu apă rămâne deschisă!!! Motto-ul lor este: „suflet, suflet, dar din ce trăiesc”! În Sfânta Scriptură puteţi citi: „iubirea pentru bani este rădăcina tuturor păcatelor!” De bani aveţi nevoie, dar nu trebuie să devină scopul unic al vieţii voastre! Banii trebuie să fie doar un instrument pentru voi şi nu un idol care vă separă de Dumnezeu, de viaţa veşnică!
În raport cu munca să căutaţi ordinea corectă şi calea de mijloc! Motto-ul vostru să fie: roagă-te şi munceşte! Niciuna nu trebuie să lipsească! Daţi cezarului ce-i al cezarului, iar lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu! Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi tot restul vi se va da!
Pentru voi cel mai important să fie sufletul vostru şi viaţa veşnică. Restul să fie pe plan secundar!
Voia lui Dumnezeu pentru voi este să evitaţi extremele şi să găsiţi calea de mijloc. Doar mergând pe această cale veţi fi fericiţi deja aici pe Pământ şi în viaţa veşnică!”
Sfinte Iosife, care eşti sfântul protector al celor care muncesc, roagă-te pentru noi, ca să te putem urma cu consecvenţă!

 

Privire în viitor – luna aprilie 2010:
Intenţia comună de rugăciune: ne vom ruga ca să devenim adevăraţi apostoli ai ultimelor timpuri, aşa cum a fost papa Ioan Paul al II-lea!
Sarcina noastră concretă va fi: vom citi şi vom răspândi cartea părintelui Cs.János: ’Învăţături din Cer’!!!
NB! În aprilie, datorită Săptămânii Patimilor şi sărbătorii Paştelui programele de ispăşire vor avea loc în a doua săptămână, adică pe 8-9-10-11 aprilie!
Ora de începere va fi ora 15 până în noiembrie!!!

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs. şi a Évei B. M.)
Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro
e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723