2005 – Anul Euharistiei –„Fă numai binele, evită răul, aşteaptă-L pregătit pe Domnul!”

4- 5– 6 noiembrie 2005

            A 9-a prima vineri, prima sâmbătă şi prima duminică pe muntele Sfintei Treimi în Nuşfalău.

Intenţia comună de rugăciune în Noiembrie: Să cerem împreună cu Toţi Sfinţii ajutorul Spiritului Sfânt pentru ca cei aflaţi în Purgator să ajungă cât mai repede în Rai. Dorim să oferim pentru ei rugăciunea în comun, faptele noastre bune şi abstinenţa totală de carne.

Rugăciunea noastră scurtă să fie: „Sfântă Fecioară, Mângâietoarea celor din Purgator, roagă-te pentru noi!”

Motto-ul lunii:„ Te slăvesc pe Tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa Ta!

I. Nuşfalău: retrospectivă examen de conştiinţă

Te-ai apropiat de Domnul Isus în Anul Euharistiei?

Ai reuşit să învingi obstacolele împreună cu Dumnezeu? Te caracterizează creşterea spirituală şi hrănirea spirituală consecventă? Ai spiritualitate de spic plin, smerit, sau de spic gol, orgolios? Sfânta Fecioară este tristă din cauza ta? Crezi că întregul Nou Testament se datorează Sfintei Fecioare? O cinsteşti cu adevărat pe Sfânta Fecioară, trăind virtuţile ei? Te rogi pentru ca Papa, Episcopul tău, parohul tău să devină sfinţi? Din cauza ta zilele judecăţii se vor lungi sau se vor scurta? Trăieşti misterele rozarului? Părăseşti din proprie iniţiativă calea cea largă sau aştepţi să te oprească Dumnezeu? Ai învăţat să spui în toate situaţiile: „Doamne, facă-se Voia Ta Sfântă”?

Ai reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să trăieşti şi pentru alţii?

Domnul Isus şi Sfânta Fecioară să le răsplătească însutit tuturor celor care, în cursul anului, au ajutat la salvarea sufletelor!!!

II. Nuşfalău - prezent.

·         Învăţătură în prima vineri din noiembrie 2005:   

Întâlnirile Evei B.M. cu sufletele rudelor răposate.

v      Tatăl meu a fost secretar de partid! Nu a crezut în Dumnezeu şi din păcate a educat şi pe alţii în acelaşi fel. A murit la vârsta de 72 de ani. După moartea sa m-a anunţat că a ajuns la nivelul cel mai de jos al Purgatorului. Mi-a spus că suferă foarte mult pentru că l-a negat pe Dumnezeu. M-a rugat să ofer rugăciune, post şi multe Sfinte Liturghii pentru eliberarea sa. Sfânta Fecioară mi-a promis că dacă voi merge la Medjugorje, acolo voi primi de la Ea un cadou frumos. La locul de pelerinaj tatăl meu mi-a apărut din nou, la 15 ani de la moartea sa. Mi-a spus fericit că s-a eliberat  din Purgator şi a ajuns în apropiere de Dumnezeu. Era frumos, tânăr, faţa îi strălucea de fericire. Mi-a spus recunoscător: „Fata mea, îţi mulţumesc pentru ajutorul tău. Dacă nu m-ai fi ajutat ar fi trebuit să mai sufăr mult în Purgator.” După aceasta a plecat.

v      Mama mea a murit la 84 de ani, împăcată cu Dumnezeu şi cu oamenii. După moartea sa, când mi-a apărut, era frumoasă şi tânără. Mi-a spus zâmbind: „După moartea mea a venit Sfânta Fecioară şi m-a dus cu ea în Cer. Sunt foarte fericită acum şi te rog să nu fii tristă pentru mine”. Înainte ca ea să plece am putut să o îmbrăţişez. Atunci i-am simţit bătăile inimii. Mi-a spus: „Această inimă care bate în mine este inima glorificată pe care am primit-o după moarte, în noul meu trup”. Mi-a promis că mă va ajuta mult din Cer cât timp voi trăi pe Pământ.

v      Soţul sorei mele era beţiv şi hulea pe Dumnezeu. A murit la vârsta de 55 de ani. Înainte de a muri a suferit foarte mult. La doi ani după ce a murit, mi-a apărut şi a spus: „Pe mine m-a trimis Dumnezeu la tine ca să-ţi spun că ispăşim aici în Purgator cu ceea ce am păcătuit pe Pământ. Sunt într-un loc unde pot să văd tot felul de băuturi, dar nu pot să mă ating de ele.  Aceasta îmi provoacă o mare suferinţă. În acest fel mă eliberez de acest viciu, de care nu am vrut să mă eliberez pe Pământ. Doar după ce m-am purificat pot să ajung mai aproape de Dumnezeu.” Mi-a mai spus: „Păcătuieşte mult cel care loveşte’ în preot! Pentru aceasta trebuie plătit dublu în Purgator. Pentru preoţi trebuie numai rugăciune!… Dumnezeu te iubeşte mult! Acum, stând în genunchi, să mulţumeşti lui Dumnezeu că m-a trimis la tine!

·         Învăţătură în prima sâmbătă din noiembrie 2005:   

Ce ne învaţă Sfânta Fecioară în ultimele timpuri?

-          Conform motto-ului: „Să rămâneţi mici, cu spiritualitate de copii, ca Dumnezeu să fie cel mare în voi!”

-          Luaţi exemplu de la papa Ioan Paul al II-lea, care este în Rai şi vă ajută mult dacă-l rugaţi. Cât a trăit pe Pământ, el a vestit tuturor pacea.El s-a consfinţit Inimii Îndurătoare a lui Isus şi Inimii Neprihănite a Mariei. Cu ultimele sale cuvinte a strigat spre Cer după Isus şi Maria! Domnul a prelungit puţin timpul îndurării datorită  multelor convertiri care au pornit în lume după moartea papei Ioan Paul al II-lea. Să fim recunoscători pentru timpul îndurării, folosind cât mai bine puţinul timp rămas. Vedeţi ce înseamnă viaţa pe Pământ a unui om sfânt?! Trebuie să ştiţi că prin viaţa lui exemplară şi datorită rugăciunilor sale Cerul a salvat multe suflete. Vă încurajez să  cereţi mijlocirea „Marelui Papă” la Dumnezeu, în orice problemă!

-          Pe papa Benedict al XVI-lea lumea nu l-a mai meritat din cauza păcatelor. Pe el l-am primit in dar de la Dumnezeu. Să-l ajutăm pe Sfântul Părinte, prin rugăciunea noastră zilnică, în munca lui depusă pentru Biserică, pentru întreaga lume.

-          În zilele noastre, cei mai mulţi comit marele păcat al hulirii lui Dumezeu. Trebuie să ispăşim şi pentru aceasta, ca să se potolească furia plină de dreptate a lui Dumnezeu. Omenirea trebuie să se purifice de falsitate şi de toate păcatele. Pedeapsa care se va abate asupra lumii se poate atenua prin ispăşire!

Cum să ne rugăm în comunitaţile de ispăşire la cele Cinci Răni Sfinte ale lui Isus? Să fie cel puţin 5 persoane (pot fi şi mai multe) care să reprezinte şi să ispăşească Sfintele Răni ale lui Isus. Să începem ispăşirea în comun cu un examen de conştiinţă în linişte, cu spirit de pocăinţă, prin invitarea celor din Cer, cu cererea de binecuvântare şi cu enunţarea intenţiilor. După aceasta putem să ne rugăm rozarul! Să citim apoi un fragment din Sfânta Scriptură, din învăţăturile lunare şi să ne spunem experienţele trăite. Ca încheiere recomandăm rugăciunea ultimelor timpuri. Sfânta Fecioară se bucură foarte mult pentru comunităţile de ispăşire care se formează. Rugăciunile lor sunt ca şi focurile de tabără, care alungă treptat întunericul din lume.

Sfânta Fecioară cere să fim apostolii timpurilor noi prin iubirea aproapelui, prin încrederea, blândeţea,... fidelitatea noastră. Ca întărire să citim Faptele Apostolilor. Putem să fim siguri că toate mesajele care au fost spuse se vor împlini la momentul hărăzit de Dumnezeu!   

·         Învăţătură în prima duminică din noiembrie 2005:

Cum să-l bucurăm pe Tatăl Ceresc? Prin dorinţa noastră de sfinţenie în viaţă:

Vrem sa fim mai buni în fiecare zi! Exemplele noastre să rămână Isus Cristos, Sfânta Fecioară şi sfinţii!

Luăm mai în serios iubirea lui Dumnezeu, iubirea aproapelui şi corecta iubire de sine! Luptăm împotriva păcatelor de moarte şi a celor lesne-iertătoare! Vom fi statornici în lucrurile spirituale! (rugăciune-post, spovadă-împărtăşire, citirea Sfintei Scripturi) Exersăm stăpânirea de sine! Fără asceză nu există mistică! Dumnezeu poate să conlucreze numai cu oameni disciplinaţi. Va fi ordine în ziua noastră, în viaţa noastră! (Culcare-trezire-rugăciune-muncă-mâncare-odihnă, ordonate) Urmăm exemplul Sfântului Emeric: „Vom fi curaţi în trup şi suflet!” Urmăm spiritualitatea Sfântului Carol Boromeul: acceptăm avertizările şi ispăşim cu smerenie pentru convertirea păcătoşilor! Vrem să trăim aşa cum a trăit papa Ioan Paul a II-lea! Ne păzim de rostirea în zadar a numelui lui Dumnezeu, de rostirea blestemelor, de jignirea persoanelor consacrate lui Dumnezeu şi de hulirea lui Dumnezeu. Îl adorăm pe Dumnezeu pentru Bunătatea sa Infinită. Preamărim şi binecuvântăm  Sfântul Nume al lui Dumnezeu. Unica viaţă, primită de la Dumnezeu, o folosim în scopuri bune, dăruind-o lui Dumnezeu. Ne acceptăm crucea cu iubire şi răbdare! Exersăm în continuare ascultarea, statornicia şi încrederea! Pe fraţii care suferă în Purgator îi ajutăm oferind sfinte liturghii, sfinte împărtăşanii, indulgenţe, Calea Crucii, rozarii, suferinţele noastre, rugăciune - post - fapte bune,… Nu uitaţi : „... cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura”.

Vom ţine în continuare prima vineri, prima sâmbătă şi prima Duminică, la ora 11 înainte de masă, la Nuşfalău, pe muntele Sfintei Treimi, pentru bucurarea celor din Cer.

Rugăciunea noastră scurtă: „Sunt pregătit Doamne, oricând, chiar şi acum, să mă întâlnesc cu Tine.”

·         Mărturie în anul Euharistiei:

 Mă numesc István B. Sunt căsătorit şi sunt muzician. Avem o fată de 23 de ani, care îl slujeşte pe Domnul din copilăria ei. Am făcut Prima Împărtăşanie şi am primit mirungerea. La 17 ani am ajuns să fac parte dintr-o formaţie muzicală. Treptat m-am îndepărtat de Dumnezeu. Mă rugam doar atunci când aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Din păcate am ţinut-o aşa destul de mult. După 1989 am plecat cu formaţia în Ungaria. Acolo am observat că mă simt din ce în ce mai rău. În final am aflat că sufeream de atacuri de panică. Nu mai găseam nici un rost muzicii şi nici banilor mulţi pe care îi aducea. Atunci Dumnezeu şi-a întors faţa spre mine. Într-o zi, de Crăciun, am fi avut concert, dar din anumite motive acesta a fost anulat. Mi-au spus să merg acasă, în România, la familia mea. Din păcate aceasta nu s-a putut realiza. Atunci, la Debreţin, m-am dus la Liturghia de la miezul nopţii. Pe drum am văzut cum oamenii duceau pomii de Crăciun acasă şi erau fericiţi. M-am simţit ca un câine fără stăpân şi hăituit! Intrând în biserică am plâns ca un copil fără mamă. Oamenii se uitau la mine fără să înţeleagă, iar eu mă simţeam foarte ruşinat. În biserică privind statuia lui Isus am întrebat: „Doamne, de ce este totul aşa?” Curând am primit răspunsul de la Isus: „Pentru că nu mă cauţi pe Mine!” „Dar Doamne, eu vreau să te caut pe Tine şi am să vin aici şi altă dată.” „Nu este necesar să vii aici, mă poţi găsi şi la Oradea!” Când am ajuns acasă la Oradea, am început să merg la biserică. Tot mai mult s-a întărit în mine că nu mai pot să cânt muzică lumească. Când eram la biserică, cineva din comunitatea de ispăşire m-a întrebat dacă nu m-aş duce să cânt la prima sâmbătă. Răspunsul meu a fost: eu sunt muzicant lumesc, nu cunosc Biblia, nu ştiu să mă rog rozarul,… cu adevărat nici nu ştiu ce faceţi voi acolo. El m-a încurajat şi mi-a spus: „Vino, vei vedea, Domnul te va ajuta ”. Conducătorii comunităţii m-au primit cu mult drag, spunând: „De acum tu vei fi muzicantul nostru!” Eu mă gândeam în sinea mea: asta nu e aşa sigur. În timpul Sfintei Liturghii studiam feţele oamenilor, cât de profundă le este trăirea. Cum Bunul Dumnezeu m-a atins foarte adânc, m-am simţit foarte bine. La Oradea, familia şi foştii prieteni se mirau de mine, spunând: „Cu tine s-a întâmplat ceva! Tu eşti schimbat!” Din acel moment am luat din ce în ce mai în serios rozarul, pe care l-am recomandat şi bărbaţilor. Rozarul a devenit una din cele mai eficiente arme ale mele împotriva celui Rău. Acum am ajuns să nu mai pot trăi fără Sfânta Treime, fără Sfânta Fecioară, fără comunitate. Sunt sigur că Sfânta Fecioară este prezentă şi aici!!!

Motto-ul meu: „Mărire Ţie Tată, recunoştinţă Ţie Tată  pentru toate, mai ales pentru Iubirea Ta Nemărginită!”.

III. Nuşfalău– privire în viitor.

Intenţia comună de rugăciune în Decembrie: în noul an bisericesc, anul Sfintei Scripturi, îl vom preamări şi binecuvânta pe Isus Cristos. Ne rugăm să ajungem să cunoaştem cât mai bine Sfânta Scriptură, să o iubim cât mai mult, să o putem trăi şi să putem depune marturie despre ea.

Tema de casă din Noiembrie:

 „SPIRITE SFINTE DOAMNE, TE ROG, AJUTĂ-MĂ SĂ POT ROSTI ÎNTOTDEAUNA CU IUBIRE NUMELE SFÂNT AL LUI DUMNEZEU!”