2009 – ANUL CUNOAŞTERII LOCURILOR DE PELERINAJ –NOIEMBRIE

”Să trăiţi timpul sfânt al pelerinajului vostru pământesc în iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui!”

A 62-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm despre minunile din cele patru evanghelii!

Motto-ul lunii: „Toate sunt cu putinţă celui care crede!” (Mc.9,23)

Intenţia comună de rugăciune: o vom ruga împreună pe Sfânta Fecioară a Medaliei Miraculoase să ne conducă la o viaţă neprihănită!

Sarcina noastră concretă va fi: pentru protecţia sufletului nostru vrem să preţuim şi să folosim sacramentalele: crucea binecuvântată, icoanele, statuile, medalia miraculoasă, lumânarea sfinţită, tămâia,  apa sfinţită, etc.!

Învăţătură de la Spiritul Sfânt în noiembrie 2009

            „Dragii mei! În această lună când vă amintiţi de Sfânta Fecioară a Medaliei Miraculoase, vă spun ceea ce trebuie să ştiţi despre minuni.

Tatăl Ceresc a făcut minuni cu poporul ales în momentele de răscruce ale vieţii lor! În viaţa primilor creştini s-au întâmplat foarte multe minuni pentru că aveau credinţă vie şi am dorit răspândirea cât mai rapidă a creştinismului în lume. Dacă citiţi Sfânta Scriptură veţi vedea că s-au întâmplat minuni atât în viaţa poporului ales cât şi a creştinilor. Gândiţi-vă la cei trei tineri care au rămas în viaţă în cuptorul încins sau la  Daniel, care a ieşit viu din groapa cu lei. Gândiţi-vă la minunea de la Rusalii, la miile de oameni care s-au convertit; la schimbarea bruscă a lui Saul, care a devenit apostolul Paul! Gândiţi-vă la vindecarea orbilor, surzilor, ologilor, muţilor şi la învierea morţilor. Confirmăm prin minuni persoanele pe care Biserica le beatifică şi le canonizează. Se întâmplă nenumărate minuni şi în locurile de pelerinaj! Eu vă spun că unde este credinţă vie: au fost, sunt şi vor fi minuni. Minunea este un eveniment extraordinar care nu se poate realiza prin forţe naturale. Prin minuni legile naturii nu încetează, sunt doar suspendate. Trebuie să ştiţi că minuni pot face numai Sfânta Treime şi persoanele care primesc de la Noi această putere.

În lumea voastră sunt minuni adevărate şi false. Adevăratele minuni sunt de la Sfânta Treime şi cei care o urmează, iar minunile false sunt de la Anticrist şi cei care-l urmează. Minunile adevărate vă duc spre Sfânta Treime, în timp ce prin minunile false cel Rău vrea să vă rupă de Dumnezeu.

Prin minuni Sfânta Treime îşi confirmă existenţa şi domnia asupra naturii! Prin minuni Tatăl confirmă locurile, persoanele şi comunităţile alese de El. În oamenii de bună credinţă, minunea aduce  credinţă vie, încredere în Dumnezeu, recunoştinţă şi convertire.

Sfânta Treime nu face minuni acolo: unde nu este credinţă adevărată, unde nu-I sunt primiţi trimişii; unde este răutate, invidie, desfrâu, foame după senzaţional,... Trebuie să ştiţi că Isus nu a făcut minuni nici pentru sine pe cruce, nici la cererea celui Rău.

Mulţi nu acceptă minunile pentru că nu vor să accepte locurile de pelerinaj fondate de Sfânta Treime, persoanele alese de Noi şi învăţăturile transmise prin ei. Motivul refuzării minunilor adevărate este: insensibilitatea sufletească, gelozia, invidia, înţelepciunea falsă şi spiritualitatea închisă. Agnosticii nu acceptă nici un fel de minuni. Principiul lor este: nu există Dumnezeu – nu există nici minuni! Acesta este un păcat strigător la Cer! Mare este răspunderea în faţa lui Dumnezeu a persoanelor împietrite care au văzut minunea şi totuşi nu au crezut-o!

Gândiţi-vă, oare de ce a glorificat Dumnezeu muntele Sfintei Treimi cu semne, minuni, convertiri şi eliberări? Astfel Dumnezeu vrea în primul rând să vă atragă atenţia asupra muntelui Sfintei Treimi, a persoanelor alese, a comunităţii de ispăşire şi asupra învăţăturilor de acolo! Prin minunile de pe muntele Sfintei Treimi, Dumnezeu vrea să vă invite, înainte de Marele Avertisment, la decizia definitivă pentru Bine. Fiecare minune vă îndreaptă atenţia şi asupra extraordinarei Prezenţe, Iubiri, Lucrări a Sfintei Treimi!

În această lună vă rog să folosiţi cu încredere sacramentalele: medalia miraculoasă, apa-lumânările-tămâia sfinţite; icoanele binecuvântate, statuile, crucile! Dacă purtaţi cu credinţă medalia binecuvântată de Biserica Mea veţi simţi puterea rugăciunii întregii Biserici şi Iubirea de mamă a Mariei, Grija şi Puterea Ei,... pe care le-a primit de la Sfânta Treime.

Ca încheiere vă dezvălui un secret: persoanele care au iubire în inimă sunt purtătorii celei mai mari minuni Dumnezeieşti!!!

Vă binecuvântez cu cea mai mare minune Dumnezeiască, cu adevărata iubire!!!”

 

Tema de casă pentru luna noiembrie:

„RUGĂCIUNEA NOSTRĂ ZILNICĂ SĂ FIE: O, MARIE ZĂMISLITĂ FĂRĂ DE PĂCAT, ROAGĂ-TE PENTRU NOI, CARE ALERGĂM LA TINE!

Privire în viitor – luna decembrie 2009:

Intenţia comună de rugăciune va fi: vrem să trăim în spiritul lui Isus făcând doar binele! Ne rugăm ca să reuşim aceasta.

Sarcina noastră concretă va fi:  fă în fiecare zi un bine şi Dumnezeu va fi cu tine!

N.B. În anul viitor vom cunoaşte mai bine sfinţii, îi vom iubi şi urma mai mult!!!

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs. şi a Évei B. M.)

Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723

 

 Istoria Medaliei Miraculoase

 

Revoluţiile franceze din secolul al XIX-lea au ieşit în evidenţă atât prin masacre cât şi prin duşmănia faţă de biserică. Totuşi, în ciuda distrugerilor, florile tradiţionalei Biserici Francez  străluceau cu o splendidă bogăţie. În acest secol au avut loc apariţiile Medaliei Miraculoase, apariţiile de la La Salette şi Lourdes, şi în aceeaşi perioadă au trăit Sfânta Tereza cea Mică, Sfântul Ioan Vianney, etc.

Sfânta Ecaterina de Labouré s-a întâlnit cu Sfânta Fecioară şi în într-o viziune a primit planul Medaliei Miraculoase. Ea s-a născut pe 2 mai 1806 în satul Fain-les-Motuiers (Franţa). Părinţii ei au fost agricultori cinstiţi şi creştini curajoşi. Dumnezeu le-a binecuvântat căsnicia cu unsprezece copii, opt băieţi şi trei fete. Întreaga viaţă a Ecaterinei a fost caracterizată de iubirea faţă de Fecioara Maria şi faţă de Isus răstignit. Ecaterina avea 9 ani când şi-a pierdut mama. Atunci, strângând la piept statuia Fecioarei Maria, a spus plângând: “de acum Tu eşti Mama mea!” Din acea zi relaţia ei cu Născătoarea de Dumnezeu a devenit mai profundă. Cu toate că la 12 ani a trebuit să preia conducerea gospodăriei şi-a găsit în fiecare zi timp să se retragă în biserică pentru rugăciune.

O dată i-a apărut în vis Sfântul Vincenţiu de Paul şi a invitat-o să intre în ordinul fondat de el. Pe 19 ianuarie 1830 Ecaterina a intrat în Ordinul Fiicelor Carităţii. Superioara ei a caracterizat-o astfel: caracter puternic, fire bună, harnică, căutând perfecţiunea! Sora Ecaterina şi-a îndeplinit cu conştiinciozitate şi bucurie toate sarcinile din mănăstire. Pe 3 mai 1835 sora Ecaterina a depus voturile de sărăcie, curăţie, ascultare precum şi de slujire a săracilor şi a bolnavilor.

În 1876 spunea: „voi muri încă în acest an!” În ultimele zile din decembrie a primit sacramentul bolnavilor, şi-a cerut iertare de la toţi. În ultima zi a anului 1876 la şapte seara a adormit liniştită în Domnul. Când în 1933 înainte de ceremonia beatificării Ecaterinei de Laboure i-au deschis mormântul, trupul ei a fost găsit intact chiar dacă a stat 56 de ani în mormântul umed. Papa Pius al XII-lea a canonizat-o pe sora Ecaterina în data de 27 iulie 1947. Sora Ecaterina este în mod special sfânta îndatoririlor vocaţionale. Ea făcea cu bucurie atât muncile cele mai simple cât şi pe cele mai grele.

Relicvariul care conţine trupul Sfintei Ecaterina de Labouré se poate vedea în capela Medaliei Miraculoase a Fecioarei Maria. Capela care se găseşte în inima Parisului este vizitată şi în zilele noastre de mii de pelerini din toate părţile lumii.

Apariţiile Fecioarei Maria

Prima apariţie a Fecioarei Maria a avut loc în noaptea dintre 18 şi 19 iulie 1830. Ecaterina de Labouré a relatat astfel evenimentele: „în noaptea zilei Sfântului Vincenţiu m-a cuprins un imens dor să o văd pe Sfânta Fecioară. Am adormit cu credinţa că noaptea o voi vedea pe scumpa mea Mamă. La unsprezece si jumătate am auzit că cineva mă cheamă. Am văzut un copil de patru-cinci ani care purta o haină albă!

Vino în capelă, acolo te aşteaptă Sfânta Fecioară!” mi-a spus.

Pe unde treceam luminile se aprindeau. Şi în capelă era lumină. Am îngenuncheat în faţa altarului şi mi-am pus mâna pe genunchii Sfintei Fecioare. Atunci Sfânta Fecioară mi-a spus:

„Copila Mea, Dumnezeu îţi dă o sarcină. Vei suferi mult din această cauză. Spune totul confesorului tău. Chiar dacă el te va contrazice să nu te temi! Vei vedea anumite lucruri. Când meditezi vei primi mai multe locuţiuni interioare. Informează-l pe confesorul tău despre toate.”

După aceea Sfânta Fecioară m-a sfătuit arătând spre altar: „În necazuri şi suferinţe să merg la Altar să-mi uşurez sufletul. Acolo voi primi întotdeauna mângâierea necesară.”

După aceea Sfânta Fecioară a vorbit despre marile nenorociri care vor atinge lumea întreagă. „Eu voi fi cu voi şi când veţi crede că totul este pierdut. Aveţi încredere!” După care am rămas singură în capelă.

            A doua apariţe a Fecioarei Maria a avut loc pe 27 noiembrie 1830. Sora Ecaterina îşi aminteşte aşa: „Fecioara Maria stătea pe o emisferă albă, sub picioare avea un şarpe verde cu pete galbene. Sfânta Fecioară  privea spre Cer, ţinea în mână o sferă aurie pe care era o cruce de aur. „Globul Pământesc simbolizează lumea întreagă şi pe toţi oamenii individual” explica Sfânta Fecioară.

Pe mâna Sfintei Fecioare am văzut inele cu pietre preţioase. Mi-a spus: „Razele de lumină care se revarsă din pietrele preţioase simbolizează harul pe care-l dau tuturor celor care-l cer.” Am văzut o imagine ovală, în care era scrisă o rugăciune cu litere de aur: „O, Marie zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la Tine!” După care a spus: „Trebuie făcută o medalie după modelul acesta! Persoanele care o vor purta cu credinţă vor primi haruri mari!” După care imaginea ovală s-a întors. A apărut o cruce, care se ridica deasupra unui „M” mare, iar sub ea se vedeau Inimile Sfinte ale lui Isus şi a Sfintei Fecioare. Una era străpunsă de o coroană de spini, iar cealaltă de o sabie. După aceea am auzit: „Trebuie să faci o asemenea medalie. Persoanele care o poartă cu încredere vor avea parte haruri mari şi protecţie”. Apariţia s-a terminat cu aceste cuvinte: „Nu Mă vei mai vedea, dar când te rogi voi fi întotdeauna cu tine!”  

Atitudinea Bisericii

Medalia miraculoasă a fost examinată şi acceptată de arhiepiscopul Parisului. Începând de la papa Grigore al XVI-lea până la papa Ioan Paul al II-lea şi-au dat binecuvântarea asupra medaliei miraculoase. Credincioşii au numit medalia: „Medalia miraculoasă a Fecioarei Maria!”

Prin medalia miraculoasă s-au întâmplat: vindecări, convertiri, eliberări,... Acum este rândul tău să încerci şi să recomanzi şi altora ajutorul Mariei prin medalia miraculoasă. Rugăciunea ta zilnică să fie:

„O, Marie zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la Tine!”

 (Pr. Csilik János)