2005 – Anul Euharistiei –„Fă numai binele, evită răul, aşteaptă-L pregătit pe Domnul!”

1- 2 - 7 octombrie 2005

            A 8-a prima vineri, prima sâmbătă şi prima duminică pe muntele Sfintei Treimi în Nuşfalău.

În octombrie: oferim rozarul celor Cinci Răni Sfinte pentru beatificarea Papei Ioan Paul al II lea. Îl rugăm împreună pe Tatăl ceresc, ca prin mijlocirea „Marelui Papă”, să salveze întreaga lume de catastrofele naturale şi de epidemii.

Rugăciunea noastră scurtă să fie:De moartea grabnică şi neprevăzută fereşte-ne Doamne!”

Motto-ul lunii:„Dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.”

I. Nuşfalău: retrospectivă examen de conştiinţă

Crezi că nu se întâmplă nimic în această lume fără ştirea şi voia lui Dumnezeu? Lupţi împotriva atacurilor celui Rău cu puterea absolută a lui DUMNEZEU? Te ataşezi în mod dezordonat sau păcătos de cineva sau de ceva? Iubeşti mai mult robia celui Rău sau libertatea lui Dumnezeu? Lupţi cu instrumente bune sau rele împotriva celui Rău? Îţi recunoşti păcatele, cauza principală a catastrofelor şi epidemiilor? Crezi că lumea, omenirea prin purificare se apropie de începutul unei ere minunate? Eşti răufăcătorul lumii cu păcatele tale sau binefăcătorul lumii cu pocăinţa ta? Sarcina ta cea mai importantă este salvarea sufletelor? Crezi că şi durerea se poate transforma în bucurie cu ajutorul lui Isus prin oferire?

Ai avut curaj să vorbeşti despre tot ce ai văzut şi auzit pe muntele Sfintei Treimi?

II. Nuşfalău - prezent.

·         Învăţătură în prima vineri din octombrie 2005:   

Să medităm astăzi asupra istoriei bobului de grîu – a paiului de grâu – a pâinii! Grâul trebuie să treacă prin foarte multe obstacole, trebuie să accepte foarte multe până când va deveni pâine dătătoare de viaţă. Astfel trebuie să fie şi sufletul ispăşitor. Trebuie să ştie: „Împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţă!” Sufletul ispăşitor avansează în bine învingând toate obstacolele până la întoarcerea Domnului. Fără Dumnezeu obstacolele ne înving pe noi, cu Dumnezeu suntem capabili să învingem chiar şi cele mai mari obstacole. „Cu Dumnezeu trec şi peste zidul cetăţii!”

Să învăţăm de la bobul de grâu! Trebuie să accepte în pământ: moartea parţială, frigul, întunericul, povara, ieşirea din pământ iar la suprafaţă frigul şi zăpada care îl călesc şi îl protejează! Sufletul ispăşitor trebuie să le accepte pe toate acestea: moartea omului vechi, renaşterea omului nou; întunericul adus de seceta spirituală; povara dulce a Voinţei lui Dumnezeu; avansarea consecventă; antrenamentul datorat atacurilor continue; …. „Cei care erau prieteni ai lui Dumnezeu, au trecut prin multe îcercări, dar s-au dovedit statornici!”Dacă bobul de grâu moare, aduce roadă multă!” „Satana v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu.”

Să învăţăm de la paiul de grâu! Acesta creşte! Şi Isus a crescut: în înţelepciune, vârstă şi har!

Are culoare verde! Împreună cu Dumnezeu putem fi doar plini de speranţă! Se hrăneşte pemanent. Are nevoie de: săruri minerale, ploaie, soare, furtună,… de Cer şi Pământ! Dacă spicul e gol îşi ridică orgolios capul! Dacă spicul e plin se pleacă cu smerenie! Trebuie să accepte secerişul ca bobul de grâu să se poată separa de pleavă. Trebuie să accepte măcinarea în moară ca astfel tărâţa să se separe de făină.

Cum va deveni pâine? Făina are nevoie de: apă, sare, plămădeală – frământare – aşteptarea în dospire – formare – arşiţa cuptorului – până în final devine pâine dătătoare de viaţă!

Adevăratul suflet ispăşitor trebuie să treacă prin toate acestea. Pe această cale grea experimentează multă fericire, bucurie şi pace. Merită angajarea în această aventură pentru Dumnezeu, pentru suflete! „Suntem fericiţi căci Dumnezeu ne-a adus la cunoştinţă ce-I place Lui”. Lui Dumnezeu îi place, dacă trecem împreună toate obstacolele şi devenim pâine dătătoare de viaţă pentru fraţii noştri!!!

·         Învăţătură în prima sâmbătă din septembrie 2005:

Din cauza cui e tristă Sfânta Fecioară? Din cauza acelora, care nu O acceptă, nu O iubesc, nu ţin la Ea şi nu cer mijlocirea Ei.

Ce să spunem celor care o întristează pe Fecioara Maria? Referiţi-vă la Sfânta Scriptură, unde Ea este prezentă în multe locuri! Spuneţi-le: rupeţi sau acoperiţi acele părţi din Sfânta Scriptură unde apare Fecioara Maria! Spuneţi-le: nu vă luaţi după obiceiuri, tradiţii pline de lipsuri, ci numai după Sfânta Scriptură!

Întrebaţi-I pe fraţii voştri: oare Isus a iubit-o pe mama sa? Da!!! Atunci şi un creştin adevărat trebuie să procedeze la fel! Ce ai spune dacă unul din fraţii tăi te-ar saluta, dar pe mama ta aflată lângă tine nu ar lua-o în seamă? Te-ai bucura?

Ce ar fi fost fără DA-ul Sfintei Fecioare? Planul Tatălui Ceresc nu se putea împlini, Isus nu se putea întrupa, puterea Spiritului Sfânt ar fi fost ineficientă, arhanghelul Gabriel s-ar fi întors dezamăgit în Cer,…

Ce ar lipsi din Sfânta Scriptură şi din Biserică fără Maria?Conceperea lui Isus; vizita Mariei la Elisabeta; preamărirea exprimată de Maria; naşterea lui Isus; oferirea şi regăsirea lui Isus în templu; nunta din Cana. Ar lipsi calea crucii, înmormântarea lui Isus, Rusaliile, Femeia îmbrăcată în Soare din Apocalipsă. Ar lipsi apariţiile Mariei la Lourdes, Fatima, Medjugorje, Seuca, Nuşfalău,…  Ar lipsi vindecările, convertirile, semnele, minunile, mesajele,… Ar lipsi întregul Nou Testament. Fără Maria am trăi în Vechiul Testament cu spiritualitate de evrei sau păgâni. În realitate noi nu putem înţelege cât de mult trebuie să-I mulţumim Fecioarei Maria!

Prin DA-ul Mariei: Planul Tatălui Ceresc s-a împlinit; Isus s-a întrupat; puterea Spiritului Sfânt s-a revărsat; arhanghelul Gabriel s-a întrors fericit în Cer,… Fecioarei Maria putem să-I mulţumim pentru întregul Nou Testament şi pentru Noul Legământ!!! În mulţumim pentru: Crăciun, Paşti, Rusalii! Suntem recunoscători Mariei pentru minunatele Ei sărbători, locuri de pelerinaj, mesaje, convertiri, vindecări,…

Respectul nostru faţă de Sfânta Fecioară se manifestă nu numai prin statui, icoane, rozarii, litanii, biserici consacrate Ei, ci şi prin trăirea virtuţilor Ei. Ca adevăraţi cinstitori ai Mariei, vrem să o iubim nemărginit, până la ultima noastră suflare şi după aceea, prin curăţia, credinţa vie, ascultarea, mijlocirea pentru alţii, suferinţa noastră în linişte, ...!!! 

·         Învăţătură în prima duminică din octombrie 2005:

Cum să-l bucurăm pe Tatăl Ceresc?

-          Ca fii ai luminii, împreună cu Isus şi Maria înlăturăm întunericul din această lume!

-          Înfiinţăm din ce în ce mai multe comunităţi de ispăşire în cinstea Celor Cinci Răni Sfinte ale lui Isus!

-          În fiecare zi ne judecăm propriile păcate, pentru ca la revărsarea Spiritului Sfânt Dumnezeu să nu ne mai judece!

-          Prin unitatea dintre ierarhie şi carismă ajutăm corabia Bisericii să ancoreze în portul sigur.

-          Simţim o mare responsanbilitate faţă de papa Benedict al XVI-lea, faţă de Episcopii şi preoţii noştri, pentru că aceştia sunt expuşi celor mai mari pericole. Ne rugăm pentru ca ei să fie şi să rămână buni! Ştim că Ei sunt cele mai mari cadouri ale lui Dumnezeu pentru omenire, chiar dacă nu sunt apreciaţi.

-          Acceptăm, cu ajutorul lui Isus, voia Domnului asupra noastră, în orice împrejurare!

-          Aşezăm viitorul nostru şi al întregii omeniri în Mâinile Tatălui Ceresc, în Sfântul Sânge al lui Isus, sub protecţia Spiritului Sfânt, în Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare, sub protecţia tuturor Îngerilor şi Sfinţilor !

-          Îl apreciem, îl iubim, întindem mâna spre aproapele nostru, ca astfel să ne salvăm cu toţii!

-          Suntem pregătiţi în orice moment pentru primirea Domnului Isus, care poate să se întoarcă oricând pe norii Cerurilor, însoţit de Îngeri, în mare slavă, aşa cum a promis!

-          Suntem recunoscători pentru semne şi minuni, care sunt cadouri ale Cerului. Noi facem cadou Celor din Cer convertirea noastră, vieţile noastre schimbate.

-          Dorim să fim vrednici de iubire din partea Mariei, ca şi copiii Ei iubitori!

-          Credem că printr-o ispăşire serioasă, colaborând cu Isus şi Maria, putem să diminuăm catastrofele naturale şi efectele epidemiilor care ameninţă întreaga lume.

-          Ştim de la cei din Cer că datorită ispăşirii, chiar dacă zilele judecăţii nu se vor anula ele vor fi  măcar scurtate! Recunoştinţă şi pentru că Tatăl Ceresc acordă asemenea îndurare mare întregii lumi!

-          Oferim postul complet (ajunul): Luni până la prânz; Miercuri până la ora 3; Vineri până seara la 6, pentru convertirea întregii omeniri.

-          Între copiii Tatălui Ceresc noi nu vrem să fim nici atei, nici creştini neconvertiţi. Noi vrem să căutăm Voinţa lui Dumnezeu, noi vrem să trăim spre bucuria Celor din Cer!

-          Vrem să fim în relaţii bune cu Îngerul nostru păzitor. Vrem să pornim reacţia în lanţ a iubirii între oameni, conform cerinţei Celor din Cer.

-          Vrem nu numai să recităm ci şi trăim rozarul.

·         Mărturie în anul Euharistiei:

 Mă numesc Tibor C.,am 50 de ani, sunt căsătorit şi pensionar. Avem două fiice. Aş vrea acum să vă spun cum mi-a adus Domnul Isus la cunoştinţă că mă iubeşte şi că are un plan cu mine. La vârsta de 11 ani  am făcut un blocaj renal şi medicii au renunţat la mine. Am fost două săptămâni în comă, iar după un tratament de trei luni în spital m-am vindecat. Eu am crezut atunci ceea ce mi-a spus o voce supranaturală: „Nu te teme! Te vei vindeca!” După absolvirea şcolii militare, din păcate, m-am îndepărtat mult de Bunul Dumnezeu. Pentru mine totul era munca şi prietenii care mă trăgeau în jos. În acest moment al vieţii mele a venit a doua atenţionare dumnezeiască. Împreună cu soţia am fost victimele unui groaznic accident de circulaţie. Maşina s-a distrus în proporţie de 95%. Recunoştinţă Celor din Cer, care au fost cu noi şi ne-au ajutat şi în această situaţie, am rămas în viaţă. Din păcate nici aceasta nu a fost de ajuns ca să mă opresc pe calea cea largă. După ce m-am vindecat mi-am trăit viaţa în continuare, poate chiar mai înrăit, în robia alcoolului, a ţigărilor şi a păcatului. Certurile erau la ordinea zilei în familie! Toţi cei care credeau în Dumnezeu şi îmi voiau binele îmi erau duşmani. Atunci a venit a treia atenţionare dumnezeiască . În urma unui control am aflat că am o tumoare internă. Frica a pus stăpânire pe mine. Monica, fiica mea, care deja mergea la primele sâmbete la Şimian, a început cu uşoară frică să-mi vorbească despre Dumnezeu, despre comunitatea de ispăşire şi despre efectul vindecător al rugăciunii. Toate acestea s-au petrecut acum trei ani. De atunci am mers cu regularitate la primele sâmbete. Acolo a avut loc vindecarea şi convertirea în viaţa mea. Cu mâna pe inimă, sincer, pot să spun că suntem foarte fericiţi, trăim în pace, iubire, fără vicii. Recunoştinţă Celor din Cer şi comunităţii de ispăşire pentru tot. De acum în familia noastră Dumnezeu şi Voinţa lui Sfântă sunt pe primul loc. În fiecare zi, în orice situaţie am învăţat să spunem: „Doamne, facă-se Voia Ta Sfântă!” Pentru mine Sfânta Euharistie este Cineva de necuprins cu raţiunea, pe care nu-l pot descrie în cuvinte, pot doar să-l simt cu inima!

Motto-ul meu: „Doamne tu eşti Totul pentru mine, de aceea îţi ofer Ţie întreaga mea viaţă!”.

III. Nuşfalău– privire în viitor.

În noiembrie: Preamărindu-l pe Spiritul Sfânt să cerem Tuturor Sfinţilor ca cei din Purgator să ajungă în Cer cât mai repede. Pentru ei vrem să oferim rugăciunea comună, abţinerea totală de la carne şi faptele bune.

Tema de casă din Octombrie:

 „TATĂ CERESC AJUTĂ-NE SĂ TRĂIM NU NUMAI PENTRU NOI CI ŞI PENTRU ALŢII!”