2010 – ANUL CUNOAŞTERII ŞI URMĂRII SFINŢILOR – OCTOMBRIE

”Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră!” (1 Tes.4,2)

A 72-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi

Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminică! (Lc. 17; 18; 19) 

Motto-ul lunii: „Fericiţi cei săraci cu spiritul, că a lor este Împărăţia Cerurilor!” (Mt.5,3)

Intenţia comună de rugăciune: ne rugăm ca să primim în fiecare zi, din zilele întunericului, harul protecţiei depline de la Isus!

Sarcina noastră concretă va fi: vrem să-L vedem şi să-L iubim cu fapte bune pe Isus şi în cei săraci!!!

 

Învăţătură de la Spiritul Sfânt în octombrie 2010

Dragii mei! Trăiţi într-o lume unde vă asiguraţi: casele, maşinile, vieţile omeneşti. Trebuie să ştiţi că toate acestea nu vă vor da nici o protecţie în zilele încerării!  Unii se gândesc omeneşte că având destulă apă, stocuri de alimente, haine călduroase, geamuri şi uşi termopan, în zilele întunericului se vor salva de gazele otrăvitoare. Vă spun dinainte că zilele încercării, care vor atinge întreaga omenire, le veţi trăi în rugăciune, post şi veghe, acolo unde veţi fi în acele momente! Când întreaga lume şi întreaga omenire vor trece printr-o transformare deplină, Dumnezeu se va îngriji de voi.

Vă spun ce trebuie să fie în inimile voastre şi în jurul vostru ca să vă salvaţi şi trupeşte şi sufleteşte şi să-i puteţi salva şi pe alţii în ultimele timpuri, în care trăiţi.

Aveţi grijă ca inimile voastre să fie pline de virtuţi: pocăinţă, iubire, ascultare, smerenie, moralitate, zel, jertfelnicie, spirit de rugăciune,... Inima plină de virtuţi vă va da protecţia internă! Datorită virtuţilor Dumnezeu vă va salva sufletul nemuritor pentru Lumea Nouă, pentru viaţa veşnică.

Ce trebuie să fie în jurul vostru ca trupul vostru să aibă parte de protecţie?

-         În fiecare casă să existe un altar! Ce să fie pe el? Sfânta Scriptură, cărţi de spiritualitate, mesaje cereşti, apă sfinţită, tămâie, lumânări, icoanele sau statuile lui Isus, a Mariei, a sfinţilor şi a îngerilor, „Crucea Unităţii”, crucea vindecătoare, cărţi de rugăciune, rozar, medalia miraculoasă, ...

-         Vă recomand să purtaţi la gât o cruce binecuvântată, prin care să faceţi parte dintre cei aleşi marcaţi de Dumnezeu! În cameră să aveţi icoane pe pereţi! Toate aceste sacramentale binecuvântate vă vor da protecţie exterioară şi vor lumina în zilele întunericului!

-         Familia voastră să fie primul grup de rugăciune, unde îl imploraţi, măcar o dată pe zi, împreună pe Domnul.

-         Să aveţi conducător spiritual, de care ascultaţi ca de reprezentantul lui Isus. Să aveţi comunitate sufletească, cu care vă întâlniţi măcar săptămânal, vă rugaţi, vă discutaţi problemele, vă încurajaţi, vă  consolaţi şi vă ajutaţi unii pe alţii.

-         Să alegeţi o biserică, un loc de pelerinaj, unde mergeţi împreună cu regularitate, unde primiţi, trăiţi şi daţi mai departe învăţăturile auzite.

Ce să faceţi pentru cei dragi vouă în ultimele timpuri, ca şi ei să se salveze la Marele Avertisment?

-         Dacă sunt destul de smeriţi, atenţionaţi-i cu iubire despre tot ce vă aşteaptă în viitor.

-         Dacă sunt împietriţi şi nu vă ascultă, vă recomand următoarele:

o  Cereţi iertare de la Dumnezeu şi în numele lor, în fiecare seară înainte de culcare.

o  Oferiţi-i Preasfintei Inimi a lui Isus şi Inimii Imaculate a Mariei.

o  Aşezaţi-i pe ei şi întreaga omenire sub protecţia Sângelui Preasfânt al lui Isus şi al Lacrimilor Sfinte ale Mariei.

o  Oferiţi şi pentru ei strădania voastră spre sfinţenia vieţii, ispăşirile, rugăciunile, postul, faptele bune, suferinţele,...

Restul încredinţaţi-ni-l Nouă! Să credeţi în sfârşit că ispăşind pentru cineva, acele persoane nu se vor osândi,  pentru că în zilele încercării vor accepta harul pocăinţei, de care vor avea nevoie!!!

Ca încheiere vă spun, dacă veţi umbla pe calea cea strâmtă arătată de Mine şi-i veţi conduce şi pe alţii acolo, nu trebuie să vă temeţi de nimeni şi de nimic, pentru că în zilele întunericului veţi avea parte de protecţie deplină.  

 Vă binecuvântez cu spiritul încrederii depline în Noi!”

Tema de casă pentru luna octombrie:

„DOAMNE, DUMNEZEUL MEU, UMPLE-NE INIMILE CU VIRTUŢI, CA SĂ NE PUTEM SALVA DE TOATE RELELE ÎN ZILELE ÎNTUNERICULUI!!!

(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul  pr.Janos Cs.)

Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la: www.muntelesfinteitreimi.ro

e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com,  inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723

VIAŢA SFÂNTULUI FRANCISC DE ASSISI (1182-1226)

 

După convertirea sa, iniţial l-au considerat nebun pe Francisc, dar religiozitatea lui serioasă  a  risipit rapid această părere.  Au notat despre el: „Dacă a sosit într-un oraş, preoţimea se bucura, cântau clopotele, se bucurau bărbaţii şi femeile împreună cu ei, copiii aplaudau de bucurie, rupeau ramuri din pomi şi veneau înaintea lui”. Mulţi considerau că a venit între ei imaginea lui Cristos, să aducă mântuirea, iar oamenii se grăbeau să „vadă şi să audă, de parcă ar fi venit cineva din lumea de dincolo!

Cine a fost acest călugăr, care în bogatul ev mediu se numea pe sine sărăcuţul lui Dumnezeu?

El a fondat unul dintre cele mai mari şi mai populare ordine călugăreşti, ordinul Franciscanilor. Francisc, s-a născut în anul 1182 în oraşul italian Assisi. Tatăl său Petru Bernardone, a fost un bogat comerciant de stofe. Tatăl său  spera  că fiul va înmulţi averea familiei. Dar Francisc visa  la un viitor strălucit de cavaler. Anii tinereţii i-a petrecut în petreceri interminabile. În asemenea condiţii i-a vorbit Domnul. L-a ales, la chemat, iar El l-a urmat pe Domnul cu smerenie şi simplitate, dar cu toată inima! A renunţat la distracţiile tinereţii. În locul acestora căuta liniştea bisericilor, singurătatea şi săracii. Aşa îşi trăia viaţa  până când a primit o minunată îndrumare dumnezeiască.

         O dată se ruga în biserica San Damiano, aflată la periferia oraşului Assisi. Atunci a auzit cuvintele lui Isus răstignit:  Francisc! Mergi şi repară biserica Mea, care se ruinează!” Imediat a şi pornit şi s-a apucat să repare capela aflată în apropiere. Cum a vândut o parte din stofele tatălui său, a început în familie un mare scandal. În final Francisc a recuperat banii tatălui său, după care şi-a dezbrăcat hainele spunând: „Până acum tatăl meu era Petru Bernardone, de acum vreau să-l slujesc pe Dumnezeu. De acum Tatăl meu este  este cel ce se află în Ceruri!” Aşa a început fiul bogatului comerciant de stofă logodna sa cu sfânta sărăcie. A pornit în noua sa viaţă cu inima fericită, cu cântec pe buze. După aceea a reparat capelele San Damiano şi Porţiuncula.

         Pe 24 februarie 1209 ascultând evanghelia a înţeles că Dumnezeu are alte planuri pentru el. A primit o nouă chemare dumnezeiască: „Mergeţi şi propovăduiţi că Împărăţia Cerurilor este aproape! Vindecaţi bolnavii, înviaţi morţii, curăţaţi leproşii, alungaţi demonii” (Mt.10,7). Francisc era entuziasmat la auzul acestor cuvinte. După acestea, acest minunat călător al lui Dumnezeu a pornit şi a propovăduit evanghelia. Mulţi s-au convertit, alţii l-au urmat imediat. Trăiau din ceea ce oamenii le dădeau de bună voie. Nu au avut bani sau averi, totuşi erau fericiţi şi bogaţi sufleteşte. Nu doar predicau, ci şi trăiau ceea ce spuneau.

         Când au ajuns să fie doisprezece au pornit la Roma şi au obţinut de la papa Inocenţiu al III -lea recunoaşterea ordinului lor. De atunci a pornit minunata viaţă şi lucrare a ordinului Franciscan. Membrii noului ordin trăiau o viaţă admirabilă. Concurau între ei în rugăciune, sărăcie şi ispăşire. Francisc a plâns şi s-a rugat nopţi întregi: „Dumnezeul meu, eşti Totul pentru mine! Cine eşti Tu Doamne şi cine sunt eu?” Pe lângă rugăciune, Francisc a postit mult şi si-a stăpânit poftele trupeşti. Propriul său trup îl numea „fratele măgar şi-l învăţa ascultarea. Convertiri în masă dovedeau sfinţenia vieţii fraţilor franciscani. Sărăcuţul lui Dumnezeu a pornit să-i convertească şi pe musulmani.

         Spiritul Sfântului Francisc le-a atras şi pe femei. Sfânta Clara de Assisi, contemporana lui Francisc, a fondat mănăstirea mamă a ordinului secundar. Pentru laici s-a născut Ordinul Franciscan Terţiar, care a a dat lumii mulţi sfinţi.

         Viaţa apostolică, lucrarea, fondarea ordinului l-au făcut pe Sfântul Francisc smerit. În aşa măsură încât nu a  avut curajul să ceară hirotonirea ca preot. Rudele i-au batjocorit, i-au bătut şi calomniat. Ei au învins tot răul prin bine. Erau foarte atenţi în iubire! Se spovedeau public! După câţiva ani erau cinci mii! Trăiau evagheliile cuvânt cu cuvânt. Celo care-l urmau le cerea să respecte preoţii. „Dacă veţi fi fii păcii îi veţi câştiga şi pe preoţi şi pe enoriaşi pentru Dumnezeu!” Sfântul Francisc a ştiut să transmită pace într-o lume chinuită de războaie. El a vrut să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu şi al Bisericii. Din această cauză a trăit cel mai dur conflict interior. Cu blândeţea sa l-a înblânzit până şi pe lupul din Gubbio. Nimeni nu-l putea întrece pe Francisc în smerenie. Chiar dacă el personal nu a citit Sfânta Scriptură, şi-a însuşit deplin spiritul acesteia. Relaţia sa cu natura era a unui copil inocent. În sufletul său curat a locuit o bucurie netulburată. Pe muntele Alverna, de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, a primit primul în istorie cele cinci răni ale lui Isus (stigmatele).

         Dumnezeu l-a onorat nu doar cu iubirea Sa, ci şi cu suferinţe. A suportat eroic boala stomacului şi a ficatului. Înainte de moarte a strigat: „Bine ai venit Frate Moarte!” Şi-a dat sufletul Domnului, fiind deplin sărac, dezbrăcat, cântând, după ce a binecuvântat fraţii şi oraşul Assisi pe 3 octtombrie 1226. La catafalcul lui erau împreună Biserica şi lumea. Pe 16 iulie 1228, papa Grigore al IX-lea, care i-a fost prieten, l-a canonizat pe sărăcuţul Francisc.

Sfinte Francisc, roagă-te pentru noi, să putem ajunge şi noi sfinţi!

 

  Privire în viitor – luna noiembrie 2010:

În noiembrie 2010 programele de ispăşire pe muntele Sfintei Treimi vor începe la ora 13.

Pe 21 noiembrie 2010, duminică, la ora 13 îl vom încorona cu flori pe Cristos Rege!